Netuns, nefrezat

Dacă e sâmbătă, s-ar putea (după ce te-ai privit în oglindă mai pe îndelete decât vineri) să decizi că ar trebui să te tunzi. Și că ai avea vreme (și) pentru asta. Însă dacă te-ai hotărât, poate că ar fi bine s-o iei de diminecioară. Mai târziu, după ora 2 p.m. de exemplu, riști să ți se întâmple așa… …Intri într-o veche frizerie cooperatisto-privată (din aceea cu, pare-se, slujbași cu buzunar privat angajați la cooperativă) și iei loc în așteptare. Constați că din patru meseriași (posturi) sunt doar doi care să dea din foarfeci, în părul a doi inși deja instalați. Și-ți zici concesiv: vor mai fi fiind concedii, plus că e sâmbătă…

 

Aștepți vreo 10 minute, când tocmai te remarcă un meseriaș care-ți vorbește privindu-te în oglinda sa: „Șefu’, n-ar trebui să mai stați, că avem clienți”. Te uiți în jur și nu vezi pe altcineva la rând. Răspunzi: „Păi… sunt client”. „Nuuu, avem clienți programați.” „Dar nu văd niciunul.” „Nu vedeți, dar o să vină.” „Când?” „Când sunt programați.” „Când sunt programați…?” „Mai îndată.” „Până mai îndată, mă tundeți și pe mine. La cât păr am, 5 minute…” „Dar dacă vin clienții?” „Așteaptă un pic, cum aștept și eu.” „Nu se poate să aștepte, sunt programați.” Privești mai bine la cei doi aflați încă pe scaunele profesionale și înțelegi: poate că nunți, alte sindrofii… Tunși, frezați, geluiți, cârlionțați, rași; durează. „Unde scrie că trebuie programare, poate m-aș fi programat și eu…” „Nu scrie.” „Atunci…?” Te foiești pe banchetă și mai încerci: „Dar când aș putea reveni?” „Poa’ peste două ceasuri.” „Sigur peste două ceasuri?” „Mde, nu-i sigur, că avem programări…” „Și-atunci când să vin?” „Mai bine… ăăă… luni dimineață, sunt tot eu de serviciu.” „Sigur?!” „Cum să nu, doar v-am programat.”