Copiii din nordul Bucovinei învață prea puțin „despre istoria adevărată”

> Senatorul Gheorghe Flutur, de la tribuna Senatului, a adus ieri un omagiu celor masacrați în mod barbar pentru că au năzuit la libertate, în primul rând victimelor de la Fântâna Albă > „Au murit la Fântâna Albă de două ori mai mulți oameni decât cei care au încercat să treacă de Zidul Berlinului” în 28 de ani

 

Senatorul PDL de Suceava Gheorghe Flutur a cerut, marți, într-un discurs susținut de la tribuna Senatului, realizarea coridorului paneuropean Nord-Sud care să lege Marea Baltică de Marea Neagră și care să treacă prin Cernăuți, Siret și Suceava. „De la tribuna Senatului României fac apel la Guvern și diplomația românească de a intensifica proiectele transfrontaliere cu Ucraina și Moldova. Este evident (și chiar presant) că va trebui să fie realizat Coridorul Nord – Sud de transport, ce intră în țară la Siret, și vor trebui construite drumuri și autostrăzi în teritoriile din partea de est a granițelor Uniunii Europene.” Flutur a susținut ieri un discurs la împlinirea a 73 de ani de la masacrarea a peste 3.000 de români la Fântâna Albă, în nordul Bucovinei, pe teritoriul Ucrainei de astăzi, de soldații sovietici. „Din 2011, 1 Aprilie este Ziua națională de cinstire a memoriei românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie” a spus Flutur. El a arătat că, înainte de a vorbi despre această zi neagră pentru români, a făcut recurs la istorie și a amintit că la 26 iunie 1940, în urma Pactului Ribbentrop – Molotov, României i-a fost impusă cedarea Basarabiei și a nordului Bucovinei către Uniunea Sovietică. „După această dată a început prigoana și persecuția românilor din aceste provincii românești. Bolșevicii au recurs la toate formele de represiune politică asupra românilor, care au continuat să lupte cu îndârjire și tărie de caracter pentru Dumnezeu, pentru românism și pentru România Mare. Când vorbim de represiune trebuie să amintim de deportările din Basarabia și nordul Bucovinei (28 iunie 1940 – 5 martie 1953), masacrul de la Fântâna Albă, Bucovina (1 aprilie 1941), și Foametea organizată din Basarabia (1946-1947). Nu se cunoaște cifra exactă, dar se vorbește despre câteva sute de mii de români deportați în Siberia, Kazahstan” a spus Flutur. Senatorul sucevean a subliniat că masacrul de la Fântâna Albă a avut loc chiar în ziua de Paște, la 1 aprilie 1941, când aproximativ 3.000 de români, locuitori ai satelor de pe Valea Siretului, au încercat să ajungă în România, să părăsească nordul Bucovinei răpit de URSS. „Românii știau că pot trece granița fără probleme, că grănicerii sovietici nu le vor face nimic. Când coloana de români – înarmați cu steaguri albe, icoane și cruci – a ajuns aproape de graniță, îi mai despărțeau trei kilometri de țara-mamă, soldații sovietici, ascunși în pădure, au început să tragă în plin. Au secerat, în scurt timp, mii de vieți. Cei care au scăpat de gloanțe au fost urmăriți de cavalerie și spintecați cu sabia. Apoi, românii au fost aruncați în gropi comune, deși o parte dintre ei mai trăiau încă” a mai arătat Gheorghe Flutur. El a precizat că localitatea Fântâna Albă se află pe teritoriul de astăzi al Ucrainei, iar abia în anul 2000 autoritățile ucrainene de la acea vreme au permis să se oficieze o slujbă în memoria românilor uciși și că situația în ceea ce privește respectarea memoriei românilor uciși de sovietici, la 1 aprilie 1941, rămâne în continuare o problemă delicată. „Trebuie să subliniez că la 1 aprilie 1941 au murit la Fântâna Albă de două ori mai mulți oameni decât cei care au încercat să treacă de Zidul Berlinului, de-a lungul celor 28 de ani în care Germania a fost scindată”. Unul dintre supraviețuitorii masacrului, profesorul Gheorghe Mihailiuc, a redat în cartea sa „Dincolo de cuvintele rostite”, atrocitățile petrecute la Fântâna Albă: „Peste sate se abătuse teroare bolșevică. Dacă nu făceai cârdășie cu noii stăpâni, erai pierdut. În aceste condiții insuportabile, o parte din populația română a ținutului a hotărât să fugă din țară ca să scape de prigoană. La 1 aprilie 1941, câteva mii de români, chemați de dorul libertății, au pornit pașii spre Fântâna Albă, la frontieră. Dar pentru mulți acest drum a fost fără întoarcere. Eram și eu, împreună cu fratele mai mare, printre ei. Am fost martor ocular și am văzut cum s-au desfășurat lucrurile. A fost un adevărat masacru, un genocid. (…)” a menționat Flutur. El a subliniat că prea mult s-a vorbit în șoaptă despre realitatea celor peste 200.000 de români din nordul Bucovinei. „Copiii de acolo învață prea puțin în școli despre istoria adevărată, știu prea puțin despre dezastrele care s-au petrecut în nordul Bucovinei. Trebuie făcut mai mult pentru ca oamenii de acolo să știe aceste lucruri” a spus Flutur. El crede că, în aceste zile, comemorarea victimelor masacrului de la Fântâna Albă trebuie să însemne, pe lângă cinstirea memoriei celor căzuți pentru libertate, și un moment în care să ne afirmăm hotărârea de a dezvolta legăturile cu românii de pretutindeni și de a lupta pentru drepturile lor. Flutur a adus de la tribuna Senatului României un omagiu celor care au fost masacrați în mod barbar pentru că au năzuit la libertate.