Dă-mi apă vie, Doamne,

 

Să nu mai însetez. Răsfrânge-mă cu neguri Din cerul ne-nceput În cumpănite ciuturi Cu apă de băut Plutind în jos, În miez de-oglinzi, Să nu le sparg Cu tânga, cu tăgada, Cu dorul de cel drag. Dă-mi apă vie, Doamne, Din sfântul Tău izvor. Cu surzii și ologii Să beau, să fiu tămada Prelinsă-n trupul lor. ELENA MARIȚA Cernăuți

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: