Adela Popescu și jocul cu timpul

Volumul de poeme Între noi timpul, aflat acum la a șasea ediție, și publicat de Editura Tracus Arte, 2013, oferă cititorilor înnoita bucurie a reîntâlnirii cu lirica Adelei Popescu, adunată într-o ediție bilingvă română-engleză, în tălmăcirea inspirată a Adrianei Volceanov.
 

Cuprinzând 115 poeme, la care se adaugă unul în manuscris, cartea mai include pe lângă facsimile și fotografii, „O schiță de autoportret”, „Fragmente critice și epistolare”, “Adela despre George Muntean – omul”, „George despre Adela – din vis” și o poezie în manuscris, dedicată Adelei de George Muntean. Structura volumului în sine mi se pare deosebit de interesantă. Ea e sugerată din primul moment de ilustrația de pe coperta întâi, unde chipul surâzător al autoarei este inserat în imaginea unei statuete japoneze, configurând o zeitate ludică. Deschizând cartea, vedem în prima ei jumătate poemele dispuse în oglinda celor două limbi – română și engleză, după care, în cealaltă jumătate, descoperim mărturiile Adelei Popescu despre propria ei așezare în lume, ecourile poeziei sale în comentariile critice ale vremii, de la apariția primei ediții bilingve româno-franceze, din 1975 până la cea din 2010. Volumul se continuă cu un montaj sugerând prin juxtapunere un dialog imaginar al Adelei cu soțul ei, dincolo de timp. Portretul pe care Adela Popescu îl face lui George Muntean e urmat de un fragment de demult din visul acestuia, ce conține o evocare onirică a poetei. Facsimilul poemului de încheiere aparține lui George Muntean și e așezat sub o fotografie – efigie a celor doi soți, datând din 1978. Poemul mărturisește teama autorului de a rata clipa când „flăcările tale se-adună într-o stea”. Astfel pendularea între recunoașterea publică și amintirea personală, între realitate și vis, între trecut și prezent șterge hotarele concretului, dându-i o amplitudine aparte. Am ținut să descriu mai în detaliu compoziția volumului deoarece și ea este revelatoare pentru viziunea unei artiste care se joacă în cel mai rafinat stil cu timpul și care, totodată, își inițiază cititorii în arta disimulării pentru cucerirea veșniciei. Dintru început, titlul cărții promite o creștere ce poate crea distanță, apropiere, acumulare. Semnificativ mi se pare faptul că Adela Popescu nu-și structurează poemele în ordinea în care au fost create, ci urmează parcă principiul poetic sugerat de T.S. Eliot în versurile: „În început îmi stă sfârșitul”, „Sfârșitul meu e începutul”. Consecventă acestei perspective, poeta își construiește, sub același titlu de volum, toată opera lirică, apărută în secvențe din ce în ce mai extinse, de la 15 până la 115 poeme, dispuse aleatoriu, după un criteriu lăuntric nemărturisit. Jocul cu timpul nu are astfel un debut și un final, el poate fi inițiat sau reluat în orice clipă, cu aceeași dezinvoltură poetică decurgând din convingerea autoarei că viața e purtătoare de moarte iar moartea e dătătoare de viață. Distanța care desparte pe cei de aici de cei de dincolo e incitantă, îndemnând-o pe poetă să exploreze inefabilul și să-și lărgească orizontul sufletului prin asumarea fantasmelor. Adela Popescu își așază trăirile sub semnul păsării phoenix, făcând ca timpul să se deplaseze pe o spirală a devenirii care antrenează treptat baletul cuplului, dansul luminii cu umbrele ilustrând legătura continuă a autoarei cu părinții, cu țara, cu divinitatea. Depărtarea între cei doi iubiți, care se privesc în timp „ca printr-un geam”, ajunge scena propice disimulării. E spațiul în care poeta încearcă diverse roluri, probează măști, propune tablouri, inventează strategii de seducție. Când se interpune moartea, iar partenerul dispare, absența devine paradoxal un izvor al prezenței. Autoarea se perfecționează în arta disimulării, imaginând punți, regizând dialoguri cu Dumnezeu, cu iubitul nevăzut, cu familia și străbunii. Adela Popescu știe că atâta vreme cât se poate juca de-a neuitarea, tot ce îi este mai drag pe lume nu va pieri. Poemele ei sunt de învățătură pentru cititori atât prin bogăția lor spirituală cât și prin muzicalitatea lor intimă care dezvăluie totodată arta autoarei de a sublima zgomotele și stridențele trăirilor zilnice în armonie învingătoare.

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: