Batistă brodată pentru nea Mircea Șorodoc

Au trecut ani buni de atunci. Am ajuns în Rădăuți într-o dimineață de octombrie. Trenul Iași – Putna își făcea apariția în gară, aducând un aer proaspăt, deși pe fața călătorilor se putea citi oboseală, provocată nu de ceasurile de drum, ci poate de staționarea la Dornești.

 

Răbdarea ajungea câteodată pe muchie de cuțit. Coborai în gara Dornești și îți luai ceva de mâncare (până se schimba locomotiva trenului personal), iar minutele ți se păreau ceasuri, clipele atârnau greu. De la Dornești la Rădăuți, timpul își recăpăta iuțeala. Era o zi de vineri. Zeci de femei își dădeau întâlnire în gară, expunându-și broderiile lucrate atât de frumos încât semănau cu zăpada pe care o vezi prima oară în copilărie. Imagini desprinse dintr-un tablou de George Lövendal – femei cu basmale, cu fețe senine cercetând țesăturile scrobite, strălucitoare ca spuma laptelui. Atunci. Da, atunci pentru întâia oară, pe peron, am zărit un bărbat sobru, atent la mișcările trecătorilor, protector ca și cum ar fi fost părintele tuturor. Mai târziu, aveam să aflu că bărbatul era șeful de gară, nea Mircea Șorodoc, cum îi spuneau cei mai tineri. Locuia chiar sus, undeva la etaj, în incinta gării, și întreaga lui viață fremătase cu gândul la șinele unduitoare ori la punctualitatea curselor, punctualitate cu adevărat ireproșabilă. Existau și excepții, dar întotdeauna întârzierea era rezonabilă. După ieșirea la pensie, Mircea Șorodoc avea să rămână implicat în viața comunității. Anul 1999 îl găsea având statutul de consilier local (PNȚCD). Rămăsese la fel de sobru, de cumpătat în vorbă, cu mult bun-simț, cu acel aer veșnic împăciuitor. Un om cum rar întâlnești. Așa era Mircea Șorodoc. A sosit timpul să vorbim despre cel care a fost. Săptămâna trecută, Mircea Șorodoc a murit la vârsta de 78 de ani. A luat cu el o sumedenie de amintiri, de secrete despre gara Rădăuților, devenită astăzi un loc uitat parcă de întreaga lume, lipsit de larma plăcută de odinioară. A murit așezând un ,,punct” la sfârșitul unei fraze începute la data de 17 noiembrie 1889, data la care calea ferată Dornești – Rădăuți a fost pusă în funcțiune… Așa suntem toți, niște biete puncte într-o poveste uneori istovitoare, alteori frumoasă. Important este, am mai spus, să credem în ceea ce facem. Iar dacă Mircea Șorodoc nu a fost înmormântat cu salve de foc (căci acesta este apanajul starurilor!) putem să-l aplaudăm acum, la plecare, cu respectul din inima noastră.