Colegiul „Mihai Eminescu”
Îi putem glorifica sau ironiza, îi putem batjocori, tembelii de noi, sau le putem face statui, ei nu pleacă nici goniți din carnea, mintea și amintirile noastre. De limba română, limba engleză, matematică, biologie, tehnologie sau sport, influența oamenilor de la catedră, eleganți în tricou și sacouri ieftine, este ca un virus fără leac, dar care nu îmbolnăvește. Munca lor dă imunitate la prostie, nesimțire, răutate și multe alte rele ieșite din Cutia Pandorei. Chiar dacă am fost sau n-am fost prea buni la materiile lor, chiar dacă ne-au dat peste degete, peste orgolii, peste graba de-a gusta din viață, chiar dacă unii ne-au umilit, iar alții ne-au ajutat să vedem cât valorăm, profesorii sunt în noi și în ceea ce dăm lumii. Unii „ne-au făcut la psihic” pentru panglicuțe, emblemă și puțin fumat în parc, alții au lăsat bune în viitorul nostru precum urma de bocanc în betonul ud. Orice am face și oricum am trăi, ei sunt DASCĂLII și, din când în când, cu plecăciune, este ziua lor. De fapt, la Suceava, 15 ianuarie, este ziua dascălilor care au creat dascăli. „Mica universitate” a județului Suceava Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Suceava a sărbătorit ieri, de ziua nașteri marelui poet, 65 de ani de la înființarea școlii. Consiliul profesoral festiv a fost deschis de directorul Renato Tronciu, absolvent al liceului, care a dat, cu căldură și amintiri dragi, salutul de bun venit participanților, profesori de astăzi ai colegiului, dar și de deunăzi, ai Liceului pedagogic din Suceava. Replici, amănunte, purtări tipice fiecărui dascăl au fost readuse, prin prezentarea managerului școlii, în amintirea celor de față. Directorul adjunct, Gabriela Cazac, la rându-i absolventă a Colegiului „Mihai Eminescu”, a prezentat istoricul celor 65 de ani ai liceului. A fost un istoric subiectiv, de laudă sinceră și de mulțumire personală pentru școala care a creat-o și format o ca om, ca intelectual și cadru didactic. Ea a mulțumit profesorilor, educatorilor, personalului administrativ și contabil care s-au identificat cu liceul de-a lungul celor 65 de ani. Au fost amintiți în plen dascăli ai liceului cu renume în Suceava, fie că mai sunt sau nu în viață, atmosfera întrunirii păstrându-se intimă, fără fasoane și momente exagerat festive. Singurul politician de față, deputatul PNL de Suceava Alexandru Băișanu, a fost prezent la festivitate în calitate declarată de fost elev al liceului. El însuși cadru didactic universitar, parlamentarul a recunoscut amprenta pe care liceul și profesorii lui au lăsat-o asupra sa. „Dacă am ieșit așa cum am ieșit, și dumneavoastră aveți o parte din vină”, a „acuzat” Băișanu. Laura Hacman, profesor la „Eminescu” și purtător de cuvânt al Inspectoratului Școlar Județean Suceava, fostă elevă a colegiului, a redus toate laudele adresate unității școlare la un numitor comun și, cu argumente, a numit colegiul sărbătorit drept „mica universitate a județului Suceava”. Mereu și pentru totdeauna „Liceul Pedagogic” Colegiul Național „Mihai Eminescu” Suceava a luat ființă pe 7 septembrie 1949, sub numele de Școala Pedagogică din Suceava, continuatoare demnă și solidă a celei de la Cernăuți. Erai elev în anii ’70, ’80 sau ’90 la „Ștefan”, la „Petru” la „alimentar”, la „lemn”, la „economic”, orice veste legată de „pedagogic” însemna ceva important și de băgat în seamă. Puțini știau cu adevărat ce înseamnă de fapt pregătirea unui elev al liceului în acei ani, în care trebuia să înveți toate materiile de bază, de la limba română (cu tot cu gramatică), până la noțiuni de aritmetică și matematică, științele naturii, chimie, fizică etc. Pe lângă acestea, trebuia să bagi la cap metodicile profesionale de predare a tuturor acestor materii, dar și de învățat pedagogie, sport, dar și cântatul la un instrument. Elevii buni au ieșit dascăli buni, iar istoria și povestirile particulare ale sucevenilor din ultimii 60 de ani sunt mărturie incontestabilă. Din ’49 până în prezent, Colegiul „Mihai Eminescu” Suceava a dat învățământului sucevean aproape 6000 de educatori și învățători care au profesat cu onor în toată țara. Liceul nu a înțepenit însă în oferte educaționale tradiționaliste, astfel că au fost înființate noi specializări, precum jurnalism – relații publice, studii europene, managementul afacerilor. Când Europa s-a deschis și pentru România, „Mihai Eminescu” nu a pierdut ocazia și, bazându-se pe calitatea tinerilor pe care îi pregătește, a semnat parteneriate cu universități de prestigiu din țară și proiecte comune cu școli din Franța, Olanda, Italia, Germania.
Comentarii