Băiatul fără nume

Ieri, pe la ora 9.30, sună un telefon. Alo?! De dincolo, o voce chinuită, începe să-i spună: „…Am avut accident, sunt eu, băiatul tău…”. Iată că a ajuns și mama mea – invocându-i-se un băiat fără nume și cu voce schimbată – să fie încercată cu ceea ce deja de multă vreme se numește a fi „Metoda accidentul”. Despre care „Crai nou” a scris în mai multe rânduri, insistând asupra ei și a consecințelor sale, inclusiv din acest spațiu.

 

Partea bună a fost că mama îmi era informată asupra metodei, plus că apelul, foarte scurt, fiindcă i-a pus imediat capăt, îi furnizase deja câteva indicii cu aspect aproape cert că este vorba despre o urâtă și gogonată minciună. Partea proastă este că și în aceste zile de sărbătoare (sau mai ales!) inșii care își caută victime pe care să le înșele astfel (reamintim: se ajunge la solicitarea unei sume care să fie trimisă urgent cuiva: „avocat”, „medic” sau alt „accidentat”) n-au astâmpăr și că nimeni nu e scutit de așa capcane. Plus că sunt relativ bine informați asupra potențialelor victime, sunt insistenți și nemiloși. Iar până a fi ei dibuiți, cei apelați, oricare ar fi, trebuie să fie cei care să le facă față. Așadar… Să fiți calmi, înțelepți și să aveți sărbători fără niciun fel de vești rele!