Divanul cu prieteni

Antologia îngrijită de părintele Arhimandrit Timotei Aioanei și scriitorul Cătălin Ciolca, apărută la Editura Doxologia, Iași, 2013, se constituie ca un eveniment deosebit, de o mare frumusețe umană.

 

Dedicată jubileului septuagenarului Grigore Ilisei, cartea este alcătuită din flash-uri izvorâte din străfundurile memoriei afective. Un aforism blagian – „pentru spirit, timpul este o dimensiune a reîntineririi” – definește activitatea lucrativă a celui omagiat. Meridianul laic și cel duhovnicesc cu împreună-lucrare au înfăptuit misiunea sacerdotală prin actul adunării într-un florilegiu a unor înfloriri de gând și suflet dedicate sărbătoritului. Țesătura structurală, deosebit de bine gândită și de elegant lucrată, pornește cu Ars Amicitiae cuprinzând daruri de suflet: inspirata lucrare a lui Dan Hatmanu – ,,Catapeteasma Mănăstirii Golia” precum și compoziția muzicală semnată de Viorel Munteanu având drept suport poezia lui Lucian Blaga ,,Vreau să joc!” Inimosul și blândul arhimandrit dedică poematic „o carte pentru un prieten, cu hrisoave de la prieteni” în timp ce apropiatul Cătălin Ciolca, printr-un remember poetic din 1983, face elogiul statorniciei unui sentiment. Epigrama lui Sergiu Adam și epistola în versuri a lui Nicolae Turtureanu în aceeași tonalitate senină, constituie un adagio, ca ceasul aniversar „să-ți rotunjească opul!”. Divanul cu prieteni adună gândul exprimat într-o diversitate de specii: memorialistică, jurnal, epistolă în vers sau proză, tabletă, proză poematică, fișă caractero-logică, spicuiri de istorie și critică literară, fotograme, cronici literare, interviuri, eseuri, tablete, pisanii. Album – aduce prin ilustrații și imagini mărturii ale trecerii prin realele și nebănuitele trepte ale definirii și afirmării acestei personalități dinamice și creatoare. Și toate pornesc din obârșia luminii – Vălenii Măliniului, Mănăstioara sau Fălticeni. Târgul iliseic atât de prezent prin licorile minunate ale cuvântului evidențiază că Grigore Ilisei este „duh din duhul acestui oraș” (Ion Paranici), că „acest nobil carburant fălticenean de propulsare îi forjează un destin de ales în obștea condeierilor” (Ion Țăranu). Între linii, balansând între literatură și publicistică, Grigore Ilisei este și autor de proză scurtă, de romane, reportaje, interviuri, jurnal de călătorie, eseuri, monografii, tablete, portrete, filme-document, benzi audio și video, fiind și „întâi stătătorul Radio-TV Iași “(Th. Codreanu). „Suflet dăruit Fălticeniului” (Ion Hurjui) a dedicat urbei cărți și albume. ,,Fălticeni – mon amour” conține o declarație de dragoste necondiționată. „În acest areal binecuvântat de Dumnezeu” (Catinca și Gheorghe Dăscălescu), la Nicu Gane, „reîntors în vara sufletului meu” (Mihaela Bărbăcuț), „legat matricial de Fălticeni” (Bogdan Grigoriu), îi dorim „să stăpânească mari moșii cronologice și să ne bucurăm de cuvântul său” (Nicolae Sturzu). Cele peste douăzeci de volume stau mărturie neodihnei gândului ce-l poartă în acasa fălticeneană. O carte de vizită remarcabilă pentru cel „emblematic în cultura Iașului” (academician Răzvan Theodorescu). În termeni de rating, a câștigat prin nota de înalt profesionalism luând temperatura mediului literar și cultural moldav, în speță și a celui fălticenean. În mentalul spațiului autohton este omniprezent. Curțile dorului l-au asimilat și temeinicit în fondul principal al culturii, literaturii și spiritului civic pe acest homo viator, prezență vie prin vigoare de suflet și rafinament scriptic fiind „o temelie fălticeneană” (Ștefan Gorovei). Cu un „plural al gratitudinii” (Doina Cernica), în această toamnă rodnică și de mare încărcătură emoțională, visăm la actul creator de regăsire a palimpsestelor alesului condeier hărăzit cu multe daruri de dumnezeire. La ceas aniversar, din divanul cu 53 de prieteni – academicieni, scriitori, artiști, istorici, gazetari, ambasadori, fețe bisericești – din care 15 sunt fălticeneni – colegi de școală, de facultate, de serviciu, apropiați, prieteni, colaboratori – și din divanul tuturor oamenilor frumoși, aducem modestul nostru omagiu prin propria afirmație a celui ajuns la vârsta seniorială: „să fii osârdios!”.