Străbătând veacurile cu demnitate

Slăvitul Ioan, cinstit Prooroc, înainte mergător și Botezător „Acest sfânt a fost mărturisit de Iisus Hristos că este mai presus decât toți cei născuți din femeie și mai mult decât proorocii. Acesta este cel care mai înainte a propovăduit pe Hristos și celor de pe pământ și celor din Iad.
 

A fost feciorul lui Zaharia arhiereul și al Elisabetei, născut fiind din făgăduința lui Gavriil. El, încă din pântecele mamei, era îmbrăcat cu sfințenie și avea în sine sălășluită curăția, a iubit înțelepciunea, nu s-a îngrijit de hrană ci, depărtat de toată amestecătura și vorba omenească, a locuit în pustie ca în Cer. A petrecut cu fiarele, acoperit cu păr de cămilă și încins cu brâu de curea și hrana lui era ca a păsărilor. El a trecut peste hotarele firii și a botezat pe Hristos cel neîntinat și mai presus decât firea. Dar Irod, cel lipsit de minte și neastâmpărat, biruitor fiind peste a patra parte din Iudeea, și-a luat lui femeie pe soția fratelui său, Filip. Pentru aceasta pornindu-se Proorocul din dumnezeiasca râvnă și întemeindu-se cu armele adevărului, a zis către tiran: „Nu-ți este iertat a ține pe femeia lui Filip, fratele tău”. Din cauza acesta a pornit împotriva sa pe acea femeie turbată și pe îndrăgitorul ei, care l-a băgat legat în temniță. Făcându-se veselie pentru ziua nașterii lui Irod și pornind băutură multă și împletită cu dragoste desfrânată spre nebunie și tulburare pe mai-marele ospățului, a venit și fata Irodiadei și a jucat înaintea împăratului. Iar ca plată pentru necinstitul ei joc i s-a dat, vai! moartea Proorocului. Și numaidecât a fost adus capul Proorocului pe o tipsie și l-a dat acelei necurate și mult desfrânate femei, încă sângele curgând. Ucenicii veniră să îi ia trupul și merseră să-l îngroape în Sevastia, apoi se duseră să-l înștiințeze pe Iisus. Apoi, mult mai târziu, Moaștele Sfântului Înaintemergător fură regăsite în mod miraculos, pentru a răspândi harul asupra credincioșilor care i se închinau.” (Sinaxar 29 august) Arbore – începuturi Era în zorii secolului al XV-lea, mai precis în data de 15 ianuarie 1418, când se semnalează prima atestare documentară a satului Arbore într-un document emis la cancelaria domnitorului Alexandru cel Bun. Este vorba despre cearta dintre două perechi de frați de pe moșia Solcii (pe atunci localitatea Arbore era inclusă în această moșie), care se judecau pentru satul nostru. Domnitorul a făcut o judecată dreaptă și boierii s-au supus. Al doilea document despre localitatea Arbore apare la 8 august 1461, când un boier se judecă cu ginerele său pentru două case și fântâna de slatină (apă sărată) din pădurea aflată în partea vestică a satului Arbore. Domnitorul, după analizarea probelor prezentate, îi face dreptate boierului. Satul Arbore a fost întemeiat în locul numit „Hrincești”, teren aflat în partea de sud-est a actualului sat. Cu timpul oamenii s-au retras pe terenul din jurul bisericii, unde s-a dezvoltat continuu. Dacă în anul 1848 (de când există date) în Arbore erau 519 case, în zilele noastre sunt peste 1700 de case. Biserica cu hramul „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul” Pe la anul 1500 moșia Solcii era stăpânită de două perechi de boieri: Simion cu sora sa Nastasia, partea de sus a moșiei, iar Ivul cu sora sa Nasta, partea de jos a moșiei, care cuprindea și satul Arbore. Domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt îl sfătuiește pe Luca Arbure cel Tânăr, pârcălab de Suceava, fiul lui Arbure cel Bătrân, pârcălab de Neamț, să cumpere această moșie, care fusese scoasă la vânzare. Pârcălabul Arbure, hatmanul oștirii Moldovei, care se zice că era și nepot de frate domnitorului, îl ascultă și cumpără această moșie și se hotărăște să construiască acolo o biserică pe locul în care fusese un vechi schit de lemn. Construcția bisericii a început la data de 2 aprilie 1502 și s-a terminat la data de 29 august a aceluiași an, dată la care a și fost sfințită. Legenda spune că la sfințirea bisericii ar fi asistat și domnitorul țării, mai ales că în acea perioadă este semnalată prezența sa la curtea domnească de la Milișăuți. Legendele semnalează că de la biserică la curtea lui Luca Arbure, care se găsea în partea de sud-vest a bisericii, la aproximativ 100 m de biserică, și de acolo până la apa Solcii trecea un tunel care „răsufla” în Dealul Portariului, la sud de localitatea noastră, aproape de Cașvana. Acest tunel era folosit drept ascunzătoare și mijloc de refugiu pentru oameni, mai ales pentru membrii familiei sale, care fugeau din calea năvălitorilor. Din păcate, cercetări pe această temă nu s-au făcut până în prezent. Pereții bisericii sunt construiți din piatră brută, cărămida fiind folosită doar la bolți. Ca plan, biserica se încadrează în tipul mixt, adică în interior are formă treflată, iar în exterior se prezintă ca o navă alungită. Acoperișul era din draniță (șindrilă). Un element, care se întâlnește doar la biserica din Arbore, este acea firidă mare, situată pe latura de vest a bisericii, realizată prin prelungirea zidurilor de nord și de sud, care au fost unite deasupra printr-o boltă semicirculară care, la început, a fost folosită pentru clopote. Actuala clopotniță a fost construită în anul 1864. Lungimea bisericii este de 24 de m, lățimea de 9,85 m și înălțimea de 8,5 m. Deasupra intrării în biserică se află pisania, pe care scrie data la care a început zidirea, s-a finalizat lucrarea și de la cine a primit ajutor. În interior biserica este împărțită în pronaos, naos și altar. Primele două sunt despărțite printr-un perete, au formă dreptunghiulară și sunt de dimensiuni egale. Bolta pronaosului este înălțată treptat printr-un sistem de arcuri etajate, dintre care patru sunt transversală și sprijinite pe zidurile laterale, iar alte patru arcuri sunt longitudinale și mai scurte. Acestea din urmă înalță bolta pronaosului. Biserica Arbore este lipsită de turlă, pentru că este biserică boierească. Acoperișul bisericii este în patru ape, cu o coamă dreaptă, exact ca la casele noastre bătrânești. Este acoperită cu draniță (șindrilă). Inițial, biserica a fost acoperită cu plăci din plumb. Dar turcii au luat plăcile din plumb, le-au topit și au făcut muniție, folosită tot împotriva moldovenilor. Din acest motiv pereții bisericii, interior și exterior, au avut mult de suferit. Astfel a fost distrusă în totalitatea pictura de pe peretele nordic și nord-estic, dar și de pe ceilalți pereți, în suprafețe mai mici. În unanimitate, specialiștii au fost de acord că valoarea artistică excepțională a acestui monument de artă, ca și în cazul celorlalte „perle ale Bucovinei”, se datorește picturii sale interioare și exterioare. În interiorul bisericii s-au păstrat prea puține fresce, dar toate sunt de o valoare inestimabilă. În exterior, s-a păstrat pictura în condiții mai bune doar pe peretele sudic, cel sud-estic și vestic, în interiorul absidei pomenite mai sus. Precizăm faptul că Luca Arbure nu apucase să picteze biserica. Dar o va face Ana, fiica lui, care și-a vândut podoabele femeiești (bijuteriile) și l-a angajat pe Dragușin, fiul popii din Iași, care, cu echipa lui, a executat toată pictura la Arbore începând din anul 1541. Deși pictura bisericilor și mănăstirilor din acea perioadă avea un caracter eminamente religios, la Arbore nu lipsesc scenele cu caracter laic care, în cea mai mare parte, au un pronunțat caracter politic. Bisericii din Arbore îi este caracteristică fresca denumită „Cavalcada împăratului Constantin”, dar și „Sfântul Gheorghe la curtea împăratului”, ultima apărând și pe o coliță la seria de mărci poștale închinată monumentelor medievale din partea de sud a Bucovinei istorice. Două tablouri votive sunt foarte importante: unul aflat pe peretele sudic la pronaosului, în interiorul chivotului de piatră din dreapta intrării în biserică și al doilea pe peretele sudic la naosului, în care este reprezentată familia ctitorului, care era formată la acea dată din ctitor, soția sa Iuliana și cinci copii, din care patru băieți și o fată. Chivotul din dreapta intrării a fost făcut de Luca Arbure exact cu 20 de ani înaintea morții sale violente și nedrepte. Întreg mormântul ctitorului se constituie în cel mai important monument funerar de stil gotic din Moldova, iar întregul monument istoric de la Arbore într-o veritabilă perlă a Moldovei și a întregii Românii, considerat, pe bună dreptate, „mărgăritar din coroana slăvitului Ștefan, soarele Moldovei și apărătorul creștinătății”. Hramul bisericii lui Luca Arbure După cum este știut, Luca Arbure cel Tânăr, ctitorul bisericii din Arbore, i-a fixat hramul „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul”. Să fi fost o ironie a sorții ? Să fi fost o simplă întâmplare? Să fi avut ctitorul o premoniție? Trebuie să ne gândim că domnitorul de-atunci al Moldovei, Ștefăniță Vodă, pe care Luca Arbure l-a purtat în brațe în timpul copilăriei lui, că i-a fost tutore în anii de început ai domniei, a avut o atitudine care i-a uimit și pe contemporanii săi. Acuzându-l pe Luca Arbure cel Tânăr că ar fi urzit o trădare, aliindu-se cu alți boieri în favoarea polonezilor, l-a condamnat la moarte prin decapitare. Și-așa la 23 aprilie 1524 hatmanul Arbure este decapitat împreună cu Toaderi și Nechita, doi dintre feciorii săi. Din vremea lui Luca Arbure se desfășoară hram în zilele de 29, 30 și 31 august ale fiecărui an. Fără să exagerăm, în aceste zile, nu cu mulți ani în urmă, populația comunei noastre se mărea de multe ori, la această situație contribuind „hramarii” care veneau la Arbore pentru a se distra. În prima zi a hramului se făceau numai slujbe la biserică și se serveau bucate de post. Petrecerea propriu-zisă se desfășura de-abia în ziua a doua și a treia a hramului. Grija urmașilor pentru acest monument Este cunoscut faptul că aceste monumente medievale nu sunt ale noastre. Trebuie să avem grijă de ele și să le transmitem urmașilor noștri așa cum le-am primit. Din păcate, și la Arbore nu se manifestă această grijă nici de la autoritățile naționale, nici de la cele județene și locale. Degradarea picturii este evidentă de la an la an. Nu se alocă bani suficienți pentru întreținerea lor. Din acest motiv se și tărăgănează finalizarea lucrărilor. Spre fericirea noastră avem specialiști de clasă mondială care să se ocupe de întreținerea lor. Dar… nu sunt bani! Nu înțelege destulă lume de ce nu se găsesc bani și pentru aceste monumente care sunt trecute în patrimoniul UNESCO, ceea ce nu este puțin lucru. Veniți la Arbore și veți vedea ce minuni au făcut specialiștii restauratori, scoțând la lumină foarte mulți metri pătrați de pictură de sub straturile de mizerie depuse peste ea de-a lungul secolelor. Grija față de acest monument se manifestă doar din partea slujitorilor lui. Preoții Constantin și Alexandru Chifan, care slujesc la această biserică, ne-au declarat: „Am construit o biserică nouă, din lemn, în apropierea acestui monument istoric. Aceasta are hramul Ștefan cel Mare și Sfânt. În apropierea ei am construit o clopotniță nouă, precum și un praznicar, care este pus la dispoziția enoriașilor. Aici se săvârșesc slujbele, pentru că în cea declarată monument istoric nu se mai slujește. Totodată, am luat măsuri pentru acoperirea ei și cu draniță nouă, iar în curând vom finaliza și acoperirea clopotniței. O parte din gardul de la drum a fost înlocuit total, urmând ca într-un termen foarte scurt să-l înlocuim pe toată lungimea lui”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: