Întâistătătorul nostru

La mirarea (prefăcută) a unui fost prefect al Sucevei cum că cine ar fi acest cetățean care-și spune întâistătător al Bucovinei, i-am răspuns fără umilință că chiriarhul este ceea ce și spune că este, adică adevăratul om întâi al județului. Pentru că de la vremea în care intra în mănăstire ca ucenic până a ajuns să poarte cârja de arhiepiscop, el s-a construit sufletește și moralmente ca stătător, vocația, chemarea, perseverența dăruindu-i apoi calitatea de întâistătător. Există și lideri laici care-și construiesc destinul din vocație, dar la noi categoria aceasta trebuie inclusă la păsări rare, foarte rare…
 

Dumitru TEODORESCU

Înalt Prea Sfințitul Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, are, la cei 84 de ani pe care i-a împlinit acum câteva zile, toate atributele întâistătătorului. Și nu pentru că o ierarhie lumească l-ar așeza pe ipoteticul scaun de cel mai vrednic dintre noi, ci pentru că toți anii dăruiți păstoririi acestei eparhii speciale din cuprinsul Patriarhiei, cea a Bucovinei celei adânc credincioase, i-a consacrat semenilor. Urmând calea Sfinților Părinți Vasile cel Mare și, mai ales, Ioan Gură de Aur, cel purtând numele sfântului pe care astăzi îl prăznuim – cuviosul Pimen cel Mare, și-a dăruit toată energia pentru îngrijirea „celor doi bătrâni”, cum însuși zice: semenii noștri în vârstă și neajutorați și mănăstirile și bisericile ajunse la vârste atât de înaintate, de secole întregi. Ambii „bătrâni” au nevoie de îngrijirea noastră permanentă, pentru a răzbi cu decență unii către o bătrânețe liniștită, alții către noi veacuri de existență, așa cum ne-au fost dăruite de înaintași. Să nu uităm că după lumea laică de acum cinci secole au rămas astăzi doar vestigii, dar după cea a Bisericii – mănăstiri din care viața nu s-a stins de atunci până acum. Asemeni credinței acestui neam, avându-și izvorul perpetuu în aceste Case ale Domnului. Pentru primii, în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților s-au construit 8 așezăminte în care viețuiesc peste 300 de bătrâni sub îngrijirea Bisericii. Cei ce riscau lipsa de îngrijire, părăsirea de-a dreptul, au astfel un adăpost și cele de cuviință pentru traiul curat și liniștit până la sfârșitul zilelor. Alte două așezăminte se pregătesc să primească alți bătrâni aflați în suferință. În ce privește „bătrânele” mănăstiri și biserici, arhipăstorul și-a consacrat toată puterea pentru a le păstra frumusețea și maiestuozitatea din vechime, Arhiepiscopia concentrându-și resursele – atât de limitate, totuși, față de cerințele impuse de starea fizică a așezămintelor, unele minuni ale lumii – pentru conservarea, întreținerea și, acolo unde este nevoie, restaurarea lor. Considerându-le proprietăți ale Bisericii, Statul și-a retras ajutorul pentru conservarea lor, concomitent cu nerecunoașterea altor proprietăți ale Bisericii bucovinene, din care aceasta putea obține resurse pentru îngrijirea venerabililor „bătrâni” care fac atâta cinste Bucovinei, țării. Grija față de celălalt este una dintre marile virtuți ale creștinătății. Iar milosârdia ÎPS Pimen este o virtute care-i definește opera în istoria Bisericii Bucovinei.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: