Zeciuiala diavolului

Până a avea o perspectivă a unui om al Bisericii despre sondaje și mesajele lor în legătură cu religia și morala (vom publica în numere următoare o opinie în acest sens), ne oprim în aceste rânduri la un recent sondaj, realizat pe o asemenea temă de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie – IRES. Tema acestuia este „România credincioasă. Percepții cu privire la religie și morală” și a fost realizat chiar în această lună.

 

Fără îndoială că sunt și concluzii tulburătoare, de care, din păcate, n-ai avea motive să te îndoiești, dar sunt și destule discutabile. Nu cred că-i pasă românului intervievat despre grijile Bisericii, între care și aceea dacă ia sau nu serios în discuție problemele lumii a treia (75 la sută ar pretinde că asta ar trebui să fie a doua mare problemă a Bisericii). Dar să afli că unul din zece români nu regretă nimic este într-adevăr tulburător. Mai ales atunci când regretul este pus pe seama răspunderii pe care ți-o asumi față de Cel de Sus. Sunt mii și mii de motive de regret: de la acela că ți-ai/nu ți-ai înșelat nevasta sau șeful, până la acela că nu ai făcut suficient de mult pentru mama care nu mai este. Registrul este deci extrem de larg, așa că a nu regreta ceva este înspăimântător. Înseamnă că gradul de robotizare (ca să nu scriem de-a dreptul de îndobitocire – deși nu știm dacă nu au și dobitoacele regrete) al acestei nații este atât de mare, încât până și crima are șanse să devină motiv de lipsă de regret. Aruncați o privire doar spre cei care ucid în accidente, ca să vă dați seama că opt din zece dintre aceștia nu-și regretă fapta! Conform statisticii determinate de sondaj, acestei adevărate Zeciuieli impuse de diavol i se mai adaugă o treime din românime care regretă foarte rar. Cercetați în jurul dv. și faceți-vă propria statistică: de câte ori mai auziți expresia „îmi pare rău”? Probabil tot atât de des cât și „bună ziua”!…