Concertul ipocriziei. Și al discriminării

Într-un proiect național în realizarea căruia sunt implicate ministerele de interne (prin Agenția Națională Antidrog), al educației și al tineretului, proiect intitulat „Artă contra drog” (și a cărui semnificație e limpede) s-au desfășurat câteva concerte. Bunăoară, în iulie, au cântat Vama, Loredana și formații de muzică populară. În altul, miercuri, tot pe litoral, au prestat maneliștii Florin Salam și Vali Vijelie. Dar dintr-o dată organizatorilor guvernamentali li s-a făcut rușine că se (re)prezintă cu țiganii pe scenă și cu muzica lor. Nuu, n-au anulat spectacolul, nu i-au înlocuit cu alte vedete, ci au procedat cotoiește, ascunzându-și (acoperindu-și) numele de pe afișe, pentru ca nu cumva cine știe ce inși subțiri să le ceară socoteală că au asociat numele unor structuri guvernamentale cu o muzică despre care mai toți zic că o repudiază, dar care de mulți ani se aude mai peste tot, dovadă că are cine s-o asculte.

 

De altfel, cei care s-au ocupat de poftirea cântăreților în spectacole au zis că numele lor au fost decise în urma aplicării unui sondaj. Și, în plus, concertul de miercuri a avut spectatori, firește că din categoria celor care nu tăinuiesc că ascultă manele și care, la fel ca alții, au dreptul să consume inclusiv mesaje antidrog! Un ministru secretar de stat s-a scos declarând că cei de la ministere n-au fost consultați asupra lui Salam și Vijelie. S-ar înțelege că, dacă ar fi fost consultați, țiganii n-ar mai fi ajuns pe acea scenă. Mesajul proiectului era (că poate nu mai este…) promovarea artei „ca modalitate benefică de petrecere a timpului liber, dar mai ales ca o alternativă de viață sănătoasă”. Mai departe, ar trebui să se pronunțe asupra chestiunii atât Consiliul Național pentru combaterea Discriminării (de sub autoritatea Parlamentului), dar și Ministerul Culturii, care să decidă care e arta de gradul unu și care e cea de gradul enșpe (supusă cenzurii de guvern).