Pe încredere

„Târg de artă și de antichități”, în weekend, într-un mall sucevean. Cu peste 25 de mese și negustori. Da, felurite obiecte interesante și prețioase, mai vechi și mai noi, „antique” sau „vintage” cum le numesc unii prețioși, ori pur și simplu vechituri depășite, să zicem că uzate moral, dar care povestesc despre epoci trecute sau zile de mai ieri. De la bijuterii și piese decorative, la briceagul-pește de acum 30-40 de ani, la telefoane mobile de la începutul mileniului, la cărți eșuate în 2012-2013, imediat ce-au apărut (chiar lângă un Neculce tipărit de Socec & Co., acum mai bine de un secol) ori la niște absolut banale șase farfurioare de sticlă despre care, după un schimb de priviri, proprietarul, gata să le înstrăineze, îmi zice: „Luați-le de la mine cu 50 de lei, în magazin sunt 100”…

 

Cele mai ieftine piese, mărunțiș sadea, monede ieșite din circulație sunt un leu; „comunistele” bancnote albastre de 100, „bălceștii”, sunt, depinde, 2 sau 3 lei. Când vorbim însă despre (mulțime de) pietre prețioase și semiprețioase montate în giuvaeruri de odinioară, de pildă despre o pereche de cercei cu diamante ori un ineluș din aur alb cu granată, vorbim despre mii de euro. Când îmi ia ochii o masă plină cu argintării de diverse dimensiuni, vânzătoarea îmi arată că piesele poartă marca internațională specifică metalului. Și-mi vine să o întreb despre un certificat de autenticitate, despre o chitanță ceva… Dacă e un fals?! Fiindcă-s complet nepriceput. „Noi vindem pe încredere, nu suntem la magazin, aici e târg” îmi explică semiprofesional, adăugând: „Dacă e vreo problemă, mă căutați…”. Și mă privește apoi cu neîncredere și puțin plictis, adică dacă tot n-am a cumpăra, de ce fac risipă de vorbe ieftine, la ea totul e scump… În altă parte, am mai stricat însă câteva cuvinte cu privire la proveniența (de dincolo de schimburi și achiziții directe) a unor obiecte și mi s-a sugerat că talciocul ar fi inclusiv o extensie a afacerilor caselor de amanet, locurile unde destui își depun obiectele prețioase, cumpărându-și astfel pe bani puțini încrederea de-o secundă că într-o cu adevărat bună zi le vor putea răscumpăra scump…