Grădina Maicii Domnului versus Iapă neagră-ți trebuia, că cea albă nu trăgea !

– „Știați despre propunerile lui Remus Cernea privind căsătoriile persoanelor de același sex? – Sigur că știam, doar mi-a fost consilier personal înainte de alegeri…, doar n-o să spuneți că România este sediul moralității?” (Conferința de presă cu primul ministru Victor Ponta și Crin Antonescu, prezentată la B1-TV în ziua de 15.04.2013, ora 16.30)
 

Știa prim-ministrul ce a luat lângă el, ba chiar știa și pentru ce l-a luat! Păi… trebuia să fie în acord cu prietenul său, președintele francez, că noi românii, ca și francezii, suntem stat ateu și trebuie să fim toleranți cu toate „apucăturile și bolile morale pe care le cultivă Occidentul. „N’est-ce pas monsieur?” Avem și noi ceva ce Occidentul nu mai are demult! Avem o morală creștină care ne ține sănătoși la minte și la trup, adică în fibra noastră de români. Am păstrat această stare și ne-am apărat pământul cu prețul vieții de-a lungul istoriei, fie purtând steagul de biruință cu chipul Sf. Gheorghe, ca pe vremea Dreptcredinciosului Ștefan cel Mare și Sfânt al Moldovei, fie cu vulturul bicefal purtând Crucea în cioc de pe vremea Basarabilor și a urmașilor lor în țara Românească, iar starea aceasta era mândria noastră, cartea noastră de vizită. Azi nu cere nimeni să te jertfești cu sânge pentru țară și credință, dar vindem și țara, și credința „pentru doi bani” și o facem la nivel înalt, ca să arătăm că facem parte din marea familie europeană socialistă în care cuvintele „Dumnezeu” sau „credință” sunt perimate, țin „de Evul Mediu” – vorba unei blonde, de profesie sociolog și de morală modernă, care-l „susține pe Cernea în demersul său democratic”. Primul ministru „nu știa că sediul moralității este în România”, iar Crin Antonescu a ținut să precizeze pe marginea temei că „ne scandalizăm prea ușor!” Păi de aici și până la vehemența prin care Cernea și susținătoarea lui ne scandalizează nu-i decât o virgulă bine pusă, prin care se schimbă tot sensul vieții morale a acestui popor răstignit de migratori, de otomani, de nemți și de ruși de-a lungul istoriei, și acum îl distrug din rădăcină în moralul lui colectiv, pe motiv de drepturile omului, O.N.G.-urile de profil. Acuzația este simplă: Biserica Ortodoxă este retrogradă (celelalte sunt O.K.) și medievală – cum susținea blonda, care era foarte precisă: „Activitatea culturală a Bisericii Ortodoxe este 0, activitatea socială este 0, activitatea morală este 0…”, pentru că se împotrivește „marelui proiect occidental de sodomizare a României. Nu-i trebuia mult ca să înțeleagă activitatea Bisericii, doar să vadă că asistența socială a cuprins peste un milion de persoane, că gestionează policlinici, spitale, grădinițe și școli din fondurile proprii, să vadă că suta de milioane de euro despre care se vorbește că ar fi profitul pe 2012 este o minciună „cât Călimanii” – cum se spune la noi în Moldova –, dar minciuna aceasta devine „motorul intrigii” strecurată cu grijă în mentalul colectiv pe care moderatorii tv au înghițit-o cu o mare veselie și au transformat-o în bombă de presă. Dacă pentru activitatea aceasta ar fi scris un simplu „1” înaintea lui 0, această cifră ar fi arătat consistența, grija și preocuparea Bisericii pentru starea morală a Poporului Român. Aveam de toate și mai lipsea inițiativa lui Cernea pentru ca să ne lăudăm cu o reușită de geniu și să zicem noi, românii, uite domnule că am făcut și noi ceva, vom întări fibra Poporului Român, de acum vom fi demni în fața voastră și… vom căuta rezidenți ca și voi, ca să nu scadă demografic această țară, pentru că aceste cupluri de homosexuali „doar consumă copii, nu-i fac”, dar dacă, Doamne ferește, toți românii s-ar da de partea lor, de unde copii? Ăștia vor sfârși prin a face ferme ca să se nască copii, ca la văcuțe și purcei! Bine spunea Eminescu: „Vai de biet român, săracu/ Că-napoi tot dă ca racul…!” Dar să trecem peste oful ironic de mai sus și să vedem ce spune Scriptura despre acest flagel: „…S-au rătăcit în gândurile lor și inima lor cea nesocotită s-a întunecat. Zicând că sunt înțelepți, au ajuns nebuni. Și au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios și al păsărilor și al celor cu patru picioare și al târâtoarelor. De aceea Dumnezeu i-a dat necurăției, după poftele lor, ca să-și pângărească trupurile lor între ei. …Pentru aceea Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci și femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii. Asemenea și bărbații, lăsând rânduiala cea după fire a părții femeiești, s-au aprins în pofta lor unii pentru alții, bărbați cu bărbați, săvârșind rușinea și luând în ei răsplata cuvenită rătăcirii lor… Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine… Aceștia, deși au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le și încuviințează celor ce le fac!” (Romani I, 21- 32) Păi, ce face Cernea, nu propune? Ce face Șeful, nu încuviințează când spune cu subiect și predicat că știe, sau celălalt că ne scandalizăm prea ușor? Da, domnilor, ne scandalizăm și știți de ce? Pentru că tot Scriptura ne arată consecințele împlinirii acestor demersuri, iată: „Să nu te culci bărbat cu bărbat, ca și cu o femeie, aceasta este spurcăciune. …Că s-a întinat pământul și am privit la nelegiuirile lor și a lepădat pământul pe cei ce trăiau pe el. …Nu faceți toate ticăloșiile acestea, nici băștinașul, nici străinul care trăiește între voi…, ca nu cumva să vă lepede și pe voi pământul, când îl veți întina, cum a aruncat el de la sine pe popoarele care au fost înainte de voi. Că tot cel ce va face ticăloșiile acestea, sufletul care va face aceasta se va stârpi din poporul său. Deci păziți poruncile Mele și să nu umblați după obiceiurile urâte…” (Levitic XVIII, 22-30) Păcatul acesta aduce după sine cele mai aspre pedepse de la Dumnezeu. În zilele noastre pământul pornește la vale, acoperind casele, revărsarea apelor lasă familii întregi sub cerul liber și la mila oamenilor, ploaia prea multă și seceta strică culturile și noi, în loc să ne rugăm lui Dumnezeu pentru „buna întocmire a văzduhului” ne ocupăm de prostiile lui Cernea și ale O.N.G.-urilor de profil. Adică avem de toate și ne mai trebuie ceva! Domnilor, strigă oamenii în stradă că încă nu le avem pe toate, unii bat la ușa Bisericii pentru ajutor și-l primesc potrivit cu resursele pe care le are, dacă știați că acest Cernea va face ceea ce vedem acum că face, de ce, ca buni creștini – că doar aveți familii creștine în care copiii vi i-a dat Dumnezeu ca binecuvântare – nu l-ați sfătuit să iasă din rătăcirea lui, ci îi dați și credit pe motiv că România nu este sediul moralității? Vă asigur că România este sediul moralității, iar dacă celelalte culte nu zic nimic, Biserica Ortodoxă se va împotrivi din toate puterile, pentru ca Dumnezeu să oprească pedeapsa prin care PIB-ul scade tot mai mult și care numai din agricultură mai poate crește. Psalmistul David, în demersul său de a conștientiza poporul, întreba: „Până când păcătoșii se vor făli? Până când vor spune și vor grăi nedreptăți? Cine se va ridica împreună cu mine împotriva celor ce viclenesc și cine va sta împreună cu mine împotriva celor ce lucrează fărădeleagea? (Psalmul 93, 3-4) Să fiți convinși, domnilor, că nu vor sta alături de Domniile Voastre Franța și Occidentul întreg, va sta ori Cernea cu ai lui, ori Biserica Ortodoxă, dar opțiunea vă aparține. De neînțeles este faptul că numai Biserica Ortodoxă îndeamnă poporul la răbdare pentru a suporta „tranziția”, deși nu se vede către ce duce acest „proces laborios”, și to-tuși ea primește loviturile cele mai grele. Un cuvânt luat din activitățile sportive spune că „te faultezi singur” când lovești în cel ce te sprijină, dar fiți fără grijă că „Le va răsplăti lor (lui Cernea și ai lui – n.n.) Domnul după fărădelegea lor și după răutatea lor îi va pierde pe ei!” (Psalmul 93, 23) Nu lăsați să fie surpată morala creștină care zidește caractere puternice, care cheamă la curățenie sufletească și „ține cu dinții” la ridicarea acestui popor care trăiește în „grădina Maicii Domnului” – așa cum a fost numită România. Ba, chiar cred că trebuie să pliviți această grădină și să o faceți „Rai cuvântător”, că spre rai trebuie să mergem, aici trebuie să ne ducă tranziția. Cât despre Cernea și ai lui, socotesc corectă afirmația Arhiepiscopului Teodosie, rezumată în cuvintele: „Este o boală care trebuie tratată și un păcat care trebuie spus duhovnicului pentru îndreptare”. Nu lăsați poporul sub pedeapsă de la Dumnezeu pentru deviații de comportament pe care necuvântătoarele nu le săvârșesc…, însă am priceput, duplicitatea nu vă dă pace și gata. Poporul român nu se ridică decât dacă este virtuos și virtutea nu se naște din păcat! Virtutea însemnează morală sănătoasă, adică atunci când cineva este încercat prin ispită ca să săvârșească păcatul trebuie să alerge la cel prin care se iartă păcatul, la duhovnic, pentru că prin duhovnic Dumnezeu iartă păcatul. Acesta este și sensul celor spuse de Ierarhul amintit și de orice om sănătos la minte și cu bună creștere. Cineva (în Jurnalul) a spus că „Remus Cernea este provocatorul de serviciu” și că „nu mai este o întâmplare faptul că se petrece lucrul acesta în preajma posturilor și a marilor sărbători creștine”, ceea ce seamănă izbitor cu vicleșugul lui Satan prin care Dreptul Iov i-a fost dat pe mână. În creștinismul autentic ortodox, când cineva este încercat de ispită și îndemnat la săvârșirea păcatului, ca să nu mai zic de inițiative prin care se legiferează, cum este cazul lui Cernea, nu mai stă pe gânduri, se duce în grabă la duhovnic și scapă de povară. Am avut un astfel de caz zilele acestea, adică a venit un credincios cu o viață curată, ce cunoștea bine mersul slujbelor bisericești, și, la scaunul de spovedanie, mi-a spus: „M-A CERTAT MAICA DOMNULUI…” Da, și era supărată așa de tare încât nu voia să-i ating veșmântul! Era în cea de-a doua parte a nopții, între orele 4.00-6.00, și mă cuprinsese un somn adânc care să mă odihnească după ce, în după-amiaza precedentă, curățasem pomii din grădină. Iată ce m-a înfricoșat: cu două-trei ceasuri înainte de Slujba Învierii, îmbrăcat fiind în hainele cu care lucrasem în grădină, m-am întâlnit cu un părinte și mi-a zis: – Du-te și spune Părintelui stareț de la Sf. Ioan că în noaptea aceasta Slavoslovia trebuie să fie cântată de preoți! M-am mirat, pentru că la Slujba Învierii nu se cântă Slavoslovia (cântarea de slavă cu care se încheie slujba Utreniei), dar a trebuit să mă duc. Era o noapte neagră ca smoala. Am intrat în biserică, era plină de credincioși că nu puteai „arunca un ac”, dar atmosfera nu era pentru Înviere ci pentru înmormântare. Și într-adevăr, în fața Iconostasului Maicii Domnului se afla pe catafalc o raclă de argint frumos împodobită, în care era așezat trupul Maicii Domnului, îmbrăcat în pânză de mătase albă, iar deasupra o mantie care-i acoperea și capul, de culoare albastru închis spre negru. M-am apropiat și am pus mâna pe raclă, dar Maica Domnului a întins mâna și m-a îndepărtat. Am insistat și ea a început să se miște, iar din acel moment racla s-a prefăcut într-un pat larg pe marginea căruia m-am așezat. Maica Domnului s-a supărat și m-a certat prin gesturile ei, adică fără cuvinte. Era un fel de comunicare tainică, dar pe care o pricepeam pe deplin. Am înțeles că supărarea ei însemna că am păcătuit și că trebuie să-mi spun greșelile, ceea ce am și făcut, dar fără a lua în seamă mulțimea, de parcă eram singur cu Maica Domnului. M-a certat rău de tot și atunci am început să mărturisesc: – Am păcătuit și te-am supărat, am desfrânat și prea desfrânat, am clevetit și m-am certat, am… și am adăugat tot cuprinsul rugăciunii de dezlegare pe care o citește Arhiereul, în care sunt înșiruite păcatele. La începutul acestei mărturisiri am strigat numele Maicii Domnului și am cuprins-o cu brațele. Ea a vrut să mă îndepărteze dar nu iam dat drumul și am strigat mai tare, ca și cum aș fi așteptat pe cineva care să mă sprijine în demersul meu, și așa tot mărturisind, Maica Domnului nu s-a mai împotrivit. Atunci mi-am dat seama că sunt îmbrăcat în hainele de lucru și m-am mustrat că nu eram îmbrăcat corespunzător, dar nu aceasta conta, conta faptul că Maica Domnului iarăși a luat chipul blând, s-a liniștit și din nou patul a devenit raclă pe catafalc. Împăcat, am pornit acasă pentru a-mi schimba straiele și a mă pregăti pentru a merge la Slujba de Înviere, dar dintr-o dată am ajuns la casa părintească. Ferestrele erau luminat puternic, iar înlăuntru mă aștepta un frate și un băiat care erau îngrijorați de întârzierea mea. Fără a le spune altceva, am adăugat doar că trebuie să mergem la slujbă. M-am trezit din somn la ora 6.00 și am repetat tot ce se întâmplase în timpul somnului pentru a nu uita. Și nu le-am uitat, ba chiar le-am scris ca pe o mărturisire în fața Maicii Domnului ca să nu mă mai certe, căci iertarea vine prin duhovnic!” Mărturisesc sincer că m-a impresionat această mărturisire și mi s-a întărit convingerea că mărturisirea este un act de adevărată libertate, dar nu o libertate în raport cu alți oameni – adică pe orizontală, ci o libertate în raport cu Dumnezeu – adică pe verticală, ceea ce este cu totul altceva decât ce vrea să facă Cernea cu ai lui prin inițiative care să îndobitocească acest neam. Dar mă întreb: nu cumva Satan s-a dus iarăși la Dumnezeu, ca pe vremea lui Iov, și I-a spus: „N-ai făcut Tu gard în jurul Poporului Român, nu-i el grădina Maicii Domnului? Dă-l pe mâna mea și ai să vezi că Te va ponegri pe față.” De data aceasta, între Dumnezeu și Satan discuția se va purta în parlament „cu cărțile pe masă” și „cu argumente”!? Cum, Doamne iartă și ferește, poate argumenta un om sănătos la minte că femeia devine bărbat pentru altă femeie și bărbatul poate deveni femeie pentru un alt bărbat? Cum poate cineva să pună „drepturile omului” în contra cu Dumnezeu Creatorul? Ce ne trebuie iapă neagră…, să ne lăudăm cu ea în fața cui? Eu înțeleg „drepturile omului” în raport cu omul, pentru că asuprirea omului se face de către om, de aceea Revoluția franceză clama egalitate, libertate și celelalte; O.K. luptă frate Cernea și distinsă doamnă ca să se dea drepturi celor din canale, bătrânilor părăsiți, copiilor lăsați de părinți în grija bunicilor și celor care n-au unde munci, că acestea sunt drepturile lor și nu-i puneți pe oameni împotriva Creatorului, pentru că față de El avem numai datorii. El ne-a răscumpărat prin jertfa Crucii și ne-a scos din întuneric prin Înviere, adică ne-a eliberat cu adevărat. Mă încearcă o nedumerire: Se gândesc, oare, bătrânii, bolnavii, săracii și cei ce cu greu pot pune pe masă ceva de Sărbători, la căsătoriile dintre cei de același sex? Da de unde, aceasta o fac cei „ce nu mai pot de bine” și cărora morala creștină le stă în gât. Dar atenție, și strămoșul nostru, Adam, a vrut mai mult și mărul i-a rămas în gât! Spuneam într-un articol anterior că nici maimuțele nu pot accepta aceasta și că din această cauză s-au supărat pe cei ce zic că omul se trage din maimuță! Păi n-au dreptate? Dar noi rămânem la iapa albă, care încă mai trage și… trage bine! Pr. IONEL FILON

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: