Opriți vandalismul !

> Nu distrugeți plantația de arbori din părculețul aflat în spațiul dintre blocurile T2 și A5, de pe strada Mărășești din Suceava!

 

Sâmbătă 6 aprilie, o zi mohorâtă, întunecată, cu o ploaie măruntă și rece. Monotonia dimineții este întreruptă de zgomotul unor utilaje mecanice. Surprins de forfota produsă în spațiul din părculețul aflat între blocurile A5 și T2, cobor din apartament. În extremitatea dinspre bulevardul Mărășești, drujbele devastează arbori, mesteceni, brazi, molizi, trandafiri etc. Rămân înmărmurit, stupefiat, trăiesc priveliștea unui coșmar. Un peisaj cutremurător care mă revoltă. Tăișul drujbelor se înfige necruțător în tulpinile unor mesteceni și brazi, sfredelind parcă inimile oamenilor care locuiesc în vecinătate. În anul 1967 eram un tânăr ce locuia într-o garsonieră din blocul A5. Am participat la plantarea unor copăcei pe suprafața terenului din fața blocului. Peste ani s-au înălțat niște arbori semeți și mândri. Acum, o macara scormonește necruțător purtând în ghearele ei trunchiuri sfârtecate de arbori, mesteceni și brazi, pe care-i basculează în caroseria unui camion. Vecinii din blocuri, oripilați, ies în stradă. Sosesc mașini de poliție, fotoreporteri. Lucrătorii, agitați de mulțimea revoltată, își continuă activitatea cu nervozitate. Suntem martori, cu adevărat, la un act de barbarie. Academicianul Traian Săvulescu, cu peste 60 de ani în urmă, afirma: ,,Fiecare copac tăiat reprezintă un cui la sicriul agriculturii’’. Locatarii gospodari au transformat terenul dintre blocuri într-un parc, răsărind printre arbori straturi cu flori neasemuit de frumoase. Întregul peisaj oferă o priveliște încântătoare pentru lumina ochilor și liniștea sufletului. Vara, în arșița zilei, părinți, copii, pensionari se odihnesc pe băncuțele așezate în acest adevărat colț de rai sub umbra plăcută a mestecenilor și parfumul cetinii brazilor. Toamna, melancolia frunzelor vestejite și cromatica inefabilă de tonuri arămii te face să regreți argintul care ți-a pudrat, parcă prea timpuriu, tâmplele. Pe aleile părculețului am văzut prunci trăindu-și emoțiile și mirajul ridicării pe verticală. Este greu de redat bucuria reușitei primilor pași. În această dimineață tulbure, oamenii vociferează, acuză primăria, consilierii locali. Nu-mi pot imagina cum inspectorii Ocolului Silvic și-au dat avizul la distrugerea plantațiilor de arbori. Protecția Mediului a admis distrugerea vegetației, o adevărată oază de oxigen? Există, desigur, alte posibilități pentru retrocedare a terenului, oferindu-se zone limitrofe orașului fără să se distrugă niște arbori care numără zeci și zeci de ani. Dacă sănătatea mediului, implicit a locuitorilor acestui oraș sufocat de urbanism, le este indiferentă, de ce se încalcă legislația României? Ordonanța de Urgență nr. 195 din 2005 privind Protecția Mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr. 1196, completată prin Legea 265/206 cu articolul 71 stipulează următoarele: Art.71 (1) schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi, reducerea suprafeței acestora este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora. (2) Articolele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea articolului (1) sunt lovite de nulitate absolută. Oare hotărârea legislativă este făcută numai pentru a fi publicată în Monitorul Oficial? Organele administrative ale orașului Suceava nu au calitatea și obligația de a le respecta? Noi, cei considerați ,,depășiți”, niște peregrini prin tenebrele vremurilor, cunoaștem machiavelismul și mercantilismul unor afaceriști, însă există posibilitatea satisfacerii lor prin atribuirea unor alte proprietăți aflate, desigur, în zone mai periferice, neocupate de plantații. Apelăm la înțelepciunea celor creditați cu responsabilitatea civică a locuitorilor orașului, v-am acordat prin vot încrederea noastră, vă rugăm să nu ne dezamăgiți. Dacă nu iubiți natura, străduiți-vă măcar să o respectați, ea reprezintă moștenirea noastră, darul pentru generațiile viitoare! Opriți distrugerea copacilor dintre blocurile T2 și A5! De ce ne înverșunam împotriva propriei noastre existențe? Eu sunt mesagerul strigătului de suferință al sutelor de locatari din vecinătatea parcului. (Ing. PETRU VALER, locatar în Bloc A5 din 1967)