La o conferință

Era seara zilei de 16 februarie a.c. Urbea Vatra Dornei, cuprinsă de fierbere, avea acea agitație plăcută ce scoate un oraș mic din amorțeală: concursuri de schi, muzică pe străzi, tineret, hoteluri arhipline, mașină lângă mașină de-a lungul trotuarelor.
 

Și, la apariția lui Dan Puric în oraș, dintr-o dată, Casa de Cultură a adunat rânduri de oameni în așteptare. Sala era ticsită, vârste diferite și (Nota Bene) plin de adolescenți. Actorul și Învățătorul, într-o alchimie fluidă, adună, ca-ntr-un creuzet parcă, toată simțirea acestui neam. Nu știu cum s-au scurs cele 3 ore, ele s-au filtrat printr-o lumină puternică, fie ca o adiere blândă la întrebările grele despre conștiință sau râsete în hohot, la glumele și vorbele pline cu tâlc, din înțelepciunea populară. Avea acea aură cristică ce se exprimă prin cuvintele bine cunoscute: „Bucurați-vă!” Și fiecăruia i se părea că i se adresează personal. Nu a cerut confirmări, i le-a dat sala întreagă în picioare. Ascultându-l, am înțeles mai mult ca niciodată că paradoxul complexității e simplitatea. Dan Puric vorbește în adevăruri firești despre demnitate, curaj, încredere în adevăr, despre forța de a le afirma, despre sfințenie și suferința românilor din închisorile comuniste, despre ignoranță și nepăsare. El îi vede pe semenii săi, indiferent de confesiune, rasă, sub semnul iubirii, înțelegerii și iertării. Dar coarda care vibrează adânc se referă la cunoașterea istoriei. Un apel la neuitare și întrebarea cine suntem… Răspunsul e simplu: suntem toți fiii neamului nostru jertfelnic. Poporul nostru este drept, curajos, tolerant, inteligent, nu vrea să-și mai aplece capul în umilința aceea. El le răspunde tuturor demn și răspicat: suntem români și atât! Departe de vreo ideologie, departe de orice politică, oricare ar fi ea, Dan Puric vorbește despre demnitate creștină, curajul mărturisirii, despre martirii credinței străbune. Subliminal, aceste cuvinte prind formă, ele insuflă curaj, „Îndrăzniți!”, dar mai ales o bucurie imensă. În plan axiologic, descrierea intelectualului Dan Puric dă insomnii analiștilor, criticilor plini de acribie să-l poată delimita. Ce este el în fond, un exaltat mistic, un scriitor, un filosof sau actor total? Încrâncenării lor el le răspunde cu umorul său specific, căci gesturile sunt primare cuvântului. Dacă aș numi generic axa dus-întors, ce rămâne detractorilor cu dileme e că fascinația exercitată asupra ascultătorilor e totală și sălile arhipline. Înțelegător cu limitele umane, el uimește Occidentul și țări de pe alte continente cu arta sa și le relevă o altă față a României. El este omul creștin îmbunătățit, plin de umilință și smerenie, el este un mărturisitor. Eu l-aș numi Socrate modern și uneori Diogene. La Catedrală, în fața cărții sale i-am spus că gândul meu (al nostru) l-a adus la noi în oraș. El a răspuns scurt: „Știu!” Prof. MIRELA NEAGOȘ

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: