George Sârbu
Opera sa, căci nu greșim când îi așezăm activitatea sub o asemenea haină, se risipește în frumusețea de câteva minute a superbului cântec românesc. Dar se adună și rămâne în remarcabilul efort de a culege, transcrie și orchestra minunea din vocea și instrumentele creatorului popular, un efort extraordinar, cuvântul de ordine fiind nealterarea autenticității fenomenului folcloric muzical. Am încercat să-i marcăm aniversarea din 5 februarie cu o „mănușă” aruncată cu imensă curiozitate: ce-ar fi ca însuși maestrul să scrie despre sine?! A acceptat greu, invocând modestia îndeosebi, dar până la urmă ne-a adus în redacție câteva pagini de manuscris. Am „transcris” cu greu textul său mărunt și mereu adnotat, text pe care a trebuit să-l „rupem” din motive de dimensiuni. Ne oprim astăzi la o primă parte (vom reveni ulterior asupra întregului text) care evocă creșterea profesională a maestrului, truda lui pe textul folcloric, până la perfecțiunea din scenă, când aplauzele consfințesc izbânda de a dărui lumii întreg farmecul și inefabilul cântecului popular românesc. Și o remarcă: „tehnicitatea” textului scris de George Sârbu trădează rigoarea cu care folcloristul s-a „mișcat” toată viața sa în profesiunea pe care onorat-o pe deplin. La mulți ani, maestre George Sârbu! (DUMITRU TEODORESCU) Am scris ce am auzit în sufletul meu, apoi în cel al rapsozilor populari și apoi am văzut cartea timpului După câteva luni de „pețit” din partea inspectorului pentru cultură al regiunii Suceava la Filarmonica din Botoșani, am venit la Ansamblul „Ciprian Porumbescu” în luna mai 1961. Cred că a fost chemarea pământului, strigătul de secole al folclorului. Cu suflet încărcat de drag și cu dorința împlinirilor muzicii tradiționale din plaiul nostru, am plecat la casa cea mare. Dar, cum știam că izvorul folclorului, rapsozii reprezentativi sunt la sat, aveam în gând și suflet cunoașterea și culegerea de folclor. Folclor bucovinean. Venisem în desagă cu oarecare creații ale meleagului botoșănean, care au fost primite bine la ansamblu. Fiind solist instrumentist și dirijor secund al Orchestrei populare (nu cea mare de acompaniament), pentru doi ani am ascultat cu atenție ca membru în cadrul formației. Director era Valeriu Câmpeanu, om de cea mai mare competență și prestanță. În anul 1963 am fost numit dirijor și șef al compartimentului. Prima grijă a fost să organizez două grupe de culegere în vetrele Bucovinei sucevene. Scopul nostru de atunci era să ajungem la folclor. Acum cred că documentarea, cercetarea și culegerea au ca scop valorificarea științifică și culturală, apoi prelucrarea din punct de vedere artistic și dialectal, pentru promovare și divertisment. În același timp, am cercetat și valorificat folclor din colecțiile marilor folcloriști din Bucovina și Moldova. În primul rând m-au informat rapsozii, în direct (și cu înregistrări), dar și audițiile de la radio București și Iași. M-am format mult pe această cale, dar și am memorat dialecte meloritmice și armonice. Studiile superioare le-am făcut mai târziu, după 8 10 ani. Mult m-a ajutat și experiența de instrumentist. Am auzit, dar apoi am cunoscut mai temeinic, științific structurile și zonele folclorice românești. Prima grijă a fost fondul muzical bucovinean: Hora tipică de 6/8 (instrumentiștii erau din alte zone și am avut probleme ritmice – sigur și de cunoștințe muzicale – pe care le-am format și dezvoltat la aceștia); ritmul de Geampara (cântece de nuntă, Anul Nou); ritm de Bătrânească de cântec 6/8 sau de 2/4. S-au alăturat zonele de deal și de șes ale Sucevei – Hora de 2/4 mai mișcată, Bătuta – și altele (asemănătoare muntelui). Elementele stilistice, aranjamentele și orchestrarea acestui fond nu erau cunoscute. Modul de scriere a ornamentațiilor melodice, ritmurile de acompaniament, tempourile la cântece și dansuri trebuiau gândite și simțite. Ele au fost adaptate ritmului biologic și frumuseții de mișcare elegante sau mai vioaie ale bucovinenilor. Haina armonică a fost căutată și așezată expresiv și natural de asemenea pe tipicul modalului bucovinean. Cu grijă și cu răbdarea instrumentiștilor, treptat, treptat, le-am rezolvat. Mai târziu (anii ’65 ’75), am instrumentat pentru mine și orchestră cunoașterea și îmbogățirea structurilor muzicale, pentru a realiza aranjamente autentice și artistice la folclorul de cântece și dansuri din alte zone ale țării, auzite la radio, dar nu învățate și scrise. Pentru Dobrogea – ritm și melodie, scrise în măsura de 7/16 (2, 2, 3); pentru Năsăud – ritm cu melodie largă, ornamentații tipice în măsură de 3/4; pentru Făgăraș – Învârtită cu ritm de 10/16 (3, 3, 4); Brâu bănățean – alt ritm de 7/16 diferit (3, 2, 2); Rustem oltenesc – ritm de mare virtuozitate și viteză, cu totul diferit de 6/8 bucovinean și mai mișcat decât Tarantella italiană (l.l. – allegro); Corăgheasca (Asău) Bacău – motiv de trei măsuri (24) – la care am mai adăugat ritmul de Oaș, Breaza (Prahova), Berzunț (Bacău) etc. După studiile superioare (1973), am aprofundat aspectele științifice de ritm și modalism. Am fost plăcut surprins de faptul că mi s-a recomandat, de conducerea conservatorului, un curs postuniversitar de armonie modală, cu maestrul Gheorghe Dumitrescu. Nu am mai avut putere și timp, având răspunderea conducerii ansamblului, ca și a familiei și a celor doi copii. Mi-ar fi plăcut și aș fi fost onorat să absolv acel curs. M-a preocupat și am scris aranjamente și armonizări în graiuri muzicale tot repertoriul ansamblului pentru orchestră mare și în grai arhaic pentru taraf (nu de taraf mărit – lăutăresc – orășenesc, bucovinean și moldovenesc), dar și în forme mai ample, contemporane, folosind instrumente arhaice, moderne și pseudo-instrumente cu timbre și planuri diferite: tilincă, fluier mare moldovenesc, fluieraș bucovinean, cimpoi, nai, cobză/ clarinet, trompetă, taragot/violoncel, contrabas, acordeon, țambal, dobă mare, trombon/toacă, bici, tălănci, zurgălăi, dobiță cu zurgălăi, bucium. GEORGE SÂRBU
Comentarii