Culori de Brumărel

Brumărel e oarecum șugubăț. Nu ne dă apă. În prima decadă a lui octombrie au căzut 13 litri/mp. O lună zgârcită în precipitații. Oamenii își fac probleme. Sperăm în căderea ploilor. Ploi mocănești.

 

Fântânile și-au coborât mult nivelul. Izvoarele, mai ales cele din „fața muntelui”, și-au subțiat rezervele. Cele mai multe precipitații, în luna lui Brumărel, după observațiile noastre, au căzut în 2008 (48 litri/mp, în prima decadă), iar cele din 2005, tot în prima decadă a lunii, au fost egale cu zero. Se vede că în ultimii ani baierele cerului au fost „legate” și oamenii locului își îndreaptă tot mai mult privirile și ruga spre Cel de Sus. Brumele nu au căzut ca altădată. Au fost vreo trei, subțiri și neînsemnate. Sincer vorbind, omul de la munte, până la această dată, nu a avut nevoie de mănuși. Că toamna se numără bobocii este foarte adevărat. În ciuda crizei care ne apasă, gospodinele și-au umplut cămările, multe dintre materiile prime fiind obținute din producția proprie, din sudoarea muncii lor, produse ecologice și… ieftine. Molidul se îndărătnicește să nu-și lepede frunzele. Mesteacănul și cele specii de pe marginea apei s-au grăbit să-și lase haina deoparte. Peisajul care a rezultat este încântător. Lipsesc penelul și pânza. Veniți și veți vedea! Luna lui Brumărel va însemna pentru noi și Târgul de toamnă al fructelor de pădure, la 18 octombrie. Organizator și susținător – Școala Gimnazială Izvoarele Sucevei. A III-a ediție. Nu vrem cartea recordurilor, ci ne dorim promovarea produselor naturale, a acelor produse pe care ni le oferă mama natură! Pentru că aflăm în jurul nostru, printre cetini și pajiști, avuții pe care, de multe ori, nu le luăm în seamă. Depozite întregi de vitamine și minerale! Tot în toamnă satul nostru împlinește mai bine de jumătate de mileniu de la prima menționare documentară. În anul 1501, luna noiembrie, ziua 17, într-un hrisov de-al lui Ștefan cel Mare se consemnează satul Izvor, ca proprietate a Mănăstirii Putna: „Populația era formată din huțuli, care se ocupau cu exploatarea pădurii, cu prăsila de cai și de oi, precum și cu stânăria” (E. Grigorovitza, 1908, Dicționarul Geografic al Bucovinei).