Departe de centrele culturale și industriale ale zonei, departe de traseele spre și dinspre monumentele istorice cu semnificație majoră, localitatea s-a dezvoltat încet, dar sigur în arealul sau geografic. Dacă ne referim la continuitatea de locuire pe acest areal putem afirma că, începând din neolitic și până în epoca modernă, trecând prin perioada migrațiilor și apoi prin evul mediu, nimeni nu a putut smulge rădăcinile cert autohtone ale oamenilor liberi de aici. Zamostea, din care face parte satul Nicani, neexistând un hotar evident, este atestată de documentul lui Ștefan cel Mare din 1490 prin care „întărește” Episcopiei Rădăuților, la poziția 23, la „Zamostie, biserică cu popă” pe lângă alte 49 de biserici de la bunicul sau Alexandru Voievod. Peste aproape 250 de ani, un alt document, din 1767, de hotărnicie, al lui Șerban Cantacuzino, vel logofăt, face trimitere la aceeași localitate Zamostea cu referire la pretențiile de proprietate ale Mănăstirii Râșca. Un alt document, de această dată edificator, este cel din 1 ianuarie 1792, semnat de „Erei Constandin ot Zamostie, Băncescul, Simion, Gherman și tot satul”, prin care se atestă practicarea „curățiturilor”, defrișări, la Zamostea ca mijloc de extindere a localităților și apariția de cătune. Sigur, satul a apărut în urma unor asemenea lucrări dovadă fiind planul lui Al. Mavrodin din 1795, plan aflat în Colecția de planuri și hotărnicii, la jud. Dorohoi, inv. 491-495. Dacă sunt sau nu urmași ai bătrânului Ion Nica de pe valea și dealul din zonă, prezent în catagrafia din anul 1832, se va stabili prin studii minuțioase ce se vor publica probabil nu peste mult timp. Cert este însă că gospodarii acelor locuri au ținut să-și facă simțită prezența la începutul secolului al XX-lea prin ctitorirea unui locaș de cult închinat Sfântului Dumitru. Biserica de lemn „Sfântul Dumitru” din Zamostea a fost construită în anul 1925, având rolul de capelă a cimitirului mare al comunei. În anul 1940 ea a devenit biserică parohială, prin înființarea Parohiei Nicani, în satul Zamostea funcționând de atunci două parohii: Parohia „Sfântul Dumitru” și Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” (cu o biserică din anul 1810). Biserica este construită din bârne, lipită cu lut, pe temelie de piatră în formă dreptunghiulară, cu un turn, orientată spre răsărit. Are lungimea de 14 m, lățimea de 5,40 m și înălțimea de 6,40 m cu turn de 3,40 m. Biserica are cafas din scânduri, fiind lung de 3 m și lat de 2, 50 m. Are 5 ferestre înalte de 1.20 m și late de 0.60 m. Pereții și podeaua sunt din scânduri. Icoanele cu cei 12 apostoli au fost pictate de zugravul Gherlețchi din Cernăuți. Icoana Maicii Domnului din 1853 are trecut numele pictorului (indescifrabil). Toate icoanele vechi sunt donate bisericii de familia preotului Dimitrie Maftei din Siret, fost paroh aici între anii 1940-1943. Acoperișul inițial, din draniță, a fost înlocuit cu table zincată între anii 1960-1966. Clopotnița din lemn de stejar s-a construit în 1963, pe temelie de beton armat. În clopotniță se află două clopote având greutatea de 57 și respective 42 kg. Inscripția de pe clopote arată că au fost turnate la Fabrica Oituz din București. Biserica de lemn “Sfântul Dumitru” De această biserică mică din cimitir se leagă numele preoților parohi care au activat în vremuri grele cauzate de război și de urmările lui, de colectivizare și de vremurile comuniste. Pe lângă preotul Dimitrie Maftei menționat mai sus au slujit în parohia Nicani următorii: preotul Victor Bobu (1943-1946), preotul Constantin Rădășanu (1946-1956), preotul Nicolae Tomaziu (1957-1976), preotul Adrian Crețu (1980), preotul Ștețco Grigore (1983-1990), preotul Dragoș Buta (1992-1997), actualmente consilier cultural la Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. Din 1997 preot paroh este Vasile Ostaficiuc. Între anii 1996-2004 s-a construit, la distanță mică de biserica veche, o biserica nouă, impunătoare, care să satisfacă necesitățile credincioșilor din Parohia Nicani. Biserica are dimensiunile de 26 m lungime, 9 m lățime și 17 m înălțime. Este zidită din cărămidă, în formă de cruce, cu trei turnuri mari. Este acoperită cu tablă zincată. Zidăria a fost realizată de către credincioșii din parohie, iar acoperișul cu cele 3 turnuri au fost realizate din lemn de meșterul Gheorghe Andreica din Boroaia. Proiectul Bisericii a fost executat de inginerul Luca Lucușor Meletie. Catapeteasma a fost sculptată în lemn de stejar de către meșterul Dumitru Placintă din Târgu Neamț, având dimensiunile 5,50 m lățime și 5,50 m înălțime. Împreună cu biserica a fost zidită și o clopotniță nouă la poarta bisericii, cu dimensiunile de 5 m lățime și 8 m înălțime. Biserica poartă hramul „Pogorârea Sfântului Duh”. Ea a fost construită cu multă trudă și numeroase sacrificii de către credincioșii parohiei. Parohia este mică, fiind formată din 270 de familii, din care 103 sunt văduve. Posibilitățile financiare ale parohiei fiind reduse, credincioșii au ridicat biserica cu banii din pensii și din vânzarea laptelui. În cuvântul său de la sfințirea bisericii din anul 2004, preotul paroh Vasile Ostaficiuc spunea că biserica ar fi trebuit să se numească „Biserica laptelui” pentru că bieții credincioși vindeau laptele și ce primeau la schimb aduceau la biserică. Biserica nouă cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” Chiar daca parohia este săracă, inima credincioșilor este mare, astfel că ei au dorit ca biserica nouă să fie pictată. Așa că s-a pornit la un nou drum lung, cu alte sacrificii și ispite. În perioada 2005-2012 s-a pictat biserica parohială în tehnica fresco de către pictorul autorizat Straton Constantin din Iași. Lucrarea a fost una de mare anvergură, fiind vorba de o suprafață pictată de 900 mp la interior. De asemenea a fost pictată catapeteasma și biserica la exterior cu un număr de 64 de ocnițe, inclusiv două icoane mari la clopotnița de la poartă. De data aceasta nu a mai fost vorba de bani rezultați din vânzarea laptelui, deoarece locuitorii satului au vândut în ultimii ani animalele, dezamăgiți de prețul de batjocură oferit pe litrul de lapte (50 de bani). Nu au fost sponsori, biserica fiind pictată cu banii din pensii și cu ajutorul celor plecați din sat să lucreze în străinătate. Au fost sacrificii enorme, credincioșii achitând în rate o anumită icoană. Au fost cazuri multe în care, din lipsa banilor, o icoană a fost achitată și după trei ani. Toate neajunsurile legate de lucrările de pictură au fost biruite, în momentul de față biserica parohială fiind înzestrată cu veșmânt deosebit de pictură. Ziua de 9 septembrie 2012 a fost o zi de bucurie pentru locuitorii Parohiei Nicani, comuna Zamostea, deoarece în această zi biserica a fost resfințită printr-o slujbă arhierească oficiată de Înalt Prea Sfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, înconjurat de un sobor de 20 de preoți, în frunte cu părintele Protopop Lupăștean Petru, de la Protopopiatul Rădăuți. Au participat peste 1000 de credincioși din comuna Zamostea și din satele învecinate. În cuvântul său, Înalt Prea Sfințitul Pimen a subliniat că toate lucrările care s-au făcut la biserica parohială s-au obținut cu multă jertfă din partea credincioșilor, pe care i-a felicitat pentru dăruirea și dragostea față de casa lui Dumnezeu. A fost o zi frumoasă, de înălțare sufletească, plină de mulțumire față de ajutorul primit din partea lui Dumnezeu. Cuvântul Înalt Prea Sfinției Sale a adus mângâiere și binecuvântare în sufletele tuturor celor prezenți. Toți cei care au contribuit la construirea și pictarea bisericii au fost trecuți în rândul ctitorilor, mare parte dintre ei fiind scriși pe un perete la intrarea în biserică. Dintre aceștia ne facem o datorie morală de a enumera pe trei dintre cei care au fost trup și suflet alături de preotul paroh: fam. Botezatul Iulian și Maricica, fam. Buhăianu Ioan și Cornelia, fam. Lupu Doru și Verginica. Toate lucrările de construire și de pictură s-au derulat sub îndrumarea preotului paroh Vasile Ostaficiuc, cel care s-a ocupat de gestionarea fondurilor necesare, susținut cu dăruire de Consiliul Parohial. Biserica parohială este rodul jertfei tuturor credincioșilor din satele Nicani, Lunca și din toată parohia. Doamne, scrie în cartea vieții pe toți ctitorii și binefăcătorii acestei sfinte biserici! AMIN. Preot paroh VASILE OSTAFICIUC
Satul Nicani, așezat în marele Podiș al Sucevei, pe cursul mijlociu al Siretului, sat din componența comunei Zamostea, comună situată pe fosta graniță a Moldovei cu Bucovina imperiului austro-ungar, a beneficiat de semnificația istorică, administrativă și comercială a momentului 1775. Situată la circa 18 km de Siret și la puțin peste 30 km de Suceava și Rădăuți, satul a dispus de-a lungul timpului de drumurile agrocomerciale ale momentului menționat.
Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!























Comentarii