Tatăl, muncitor forestier, și mama, casnică, acești buni gospodari tare mult și-au dorit ca fiul lor să învețe carte și să-și făurească un viitor mai bun în viață. Bunul Dumnezeu i-a ajutat ca să-și vadă visul împlinit. Deci, după absolvirea școlii elementare cu diplomă de merit, se înscrie la Liceul Nr.2 din Fălticeni. Și aici nu și-a dezamăgit părinții, fiindcă, în anul 1966, încheie studiile cu rezultate foarte bune la învățătură și disciplină. Copilărind acolo sus, prin munții Stânișoarei, nu de puține ori își punea problema ce va deveni după terminarea școlii? În biblioteca liceului a avut posibilitatea să intre în contact cu o serie de cărți legate de încercarea omului de a zbura și în mod deosebit de aventurile lui Icar, legendarul erou antic. A citit nopți întregi tot ce îi cădea în mână referitor la zborul lui Icar și Dedal, apoi pe Leonardo da Vinci, autorul mai multor proiecte aeronautice. După o scurtă perioadă de timp în care s-a angajat ca învățător suplinitor în sat, și-a dat seama că acest post nu poate să constituie un viitor pentru el și, cunoscând această „preistorie” a aviației, se înscrie la Școala Militară de Ofițeri Activi de Aviație (Boboc), specialitatea pilot. Atât de mare a fost satisfacția năzuinței împlinite, încât școala a fost încheiată cu rezultate excepționale și, ca recompensă, a fost recrutat ca instructor de zbor pe aparatul MIG-15, avion destul de sofisticat pentru perioada respectivă. Paralel cu această nouă profesie se specializează și în jurnalism pentru presa militară, colaborând activ la publicația „De Veghe”, trecând prin mai toate funcțiile (secretar de redacție, redactor principal, sau șef de rubrică) Ca om de condei, acesta nu a fost decât startul în promovare ca jurnalist militar. Astfel, la publicația săptămânală „Steaua – Sport Magazin”, lucrează ca redactor principal, șef de rubrică, comentator de politică militară externă, secretar general de redacție și redactor-șef adjunct. A lucrat și la săptămânalul „Observatorul Militar” ca redactor-șef, iar la publicația „Cer senin”, tot ca redactor-șef. În perioada 1992- 1994, a lucrat în R. Moldova, proiectând și realizând publicația militară „Oastea Moldovei”. Acest bun pilot și talentat ziarist a plecat din satul natal Văleni-Stânișoara în luna februarie a anului 1968, dar nostalgia față de locurile natale a fost mai puternică decât toate ofertele, destul de tentante, de după pensionare. Se reîntoarce acasă în luna mai a anului 2005. Cu toate că fostul comandor Dumitru H. Amariei este în plină ,,vacanță mare”, cu aceeași pasiune redactează ziarul local „Info Mălini” și publicația periodică dedicată vârstei a treia, „Vremea speranței”, ce apare la Fălticeni. Acestui om de o înaltă ținută morală îi place foarte mult să discute și să se înconjoare de oameni pe care-i consideră interesanți, și care împărtășesc aceleași valori ca și el, fără să aibă neapărat, și aceleași păreri. Faptul că îndrăgește armonia și o cultivă îi aduce stima și respectul celor din jur. Întrebat care sunt satisfacțiile vieții , răspunde scurt: „Nu mi-am făcut decât datoria!”.
Dumitru H. Amariei a văzut lumina zilei la 19 septembrie 1949, în satul Văleni – Stânișoara, al comunei Mălini.
Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!


























Comentarii