Lenuța RUSU
Lenuța Rusu este, la 38 de ani, o femeie frumoasă și pe dinafară și pe dinăuntru, care a ieșit mereu învingătoare după câte un „șut” primit de la viață, cântând, scriind un vers dulce sau o poveste pentru copiii pe care îi iubește nespus. De aceea poate nu și-a pierdut niciodată surâsul și lumina din ochi. „Nu era nevoie de concursuri ca «Românii au talent» pentru ca o mulțime de copii și tineri să arate cu ce erau înzestrați» Lenuța Rusu s-a născut la Vadu Moldovei. Sub ochi cu nesfârșite câmpuri de flori și livezi pline de floare sau rod, ea și-a împărțit de mică sufletul între dragostea pentru literatură și cea pentru cântec. A avut norocul s-o aibă ca diriginte și mentor spiritual pe Virginia Bârleanu Movileanu, profesoară pasionată la rându-i, de la care a învățat cum să culeagă folclor și cum să iubească bogăția spiritului popular. Acum ea este căsătorită la Fălticeni și are doi băieți, Gabriel Alexandru, de 16 ani, care cochetează cu vioara, și Filip Ștefan, un pui de doar un an și cinci luni. Lenuța „turturea” frumos încă de la grădiniță, dar talentul și l-a dovedit participând la edițiile Festivalului „Cântarea României” desfășurate înainte de 1989. „Însemna un lucru bun festivalul acela. Nu era nevoie de publicitate sau de concursuri ca «Românii au talent» pentru ca o mulțime de copii și tineri să arate cu ce erau înzestrați. Foarte mulți dintre cei care s-au lansat atunci sunt astăzi artiști renumiți, fie că este vorba de muzică populară, folk sau muzică ușoară”, a spus Lenuța Rusu. „Uiuiuuuu și tra, la, la… Parcă suntem doar un neam de petrecăreți și atât” În liceu, fălticeneanca a cântat muzică folk și nicidecum folclor, de care s-a apucat relativ târziu, după ce a terminat școala, după ce s-a căsătorit și a devenit mamă. La 30 de ani, Lenuța Rusu s-a înscris la Școala Populară de Artă „Ion Irimescu”, de unde a fost aleasă ca solistă a Ansamblului „Hora”. Cu artiștii acestui ansamblu a fost în câteva turnee în țară și în țări europene unde a văzut ce impact formidabil poate avea muzica populară românească. „Am văzut că folclorul nostru românesc plăcea foarte mult, în orice țară am fost. Pe ritmurile cântecelor noastre publicul se animă, cântă și, când este cazul, joacă de plăcere chiar dacă habar nu are de pași. Era ceva spontan și nu se întâmpla la fel cu muzica populară a altor țări”, și-a amintit cântăreața. Inima ei însă a rămas la doine. Când poate doini, Lenuța scoate din suflet tot ce are. „Versul într-o doină este adevărat. Trăirea este intensă, n-ai grija jocului de scenă, să joci, să placi publicului, chiuind sau având vreo atitudine șugubeață. Pe doină ești numai tu și sufletul tău. Doina înseamnă folclor adevărat care, din păcate, nu se mai vinde. Peste tot, la TV, la radio, la concerte, numai uiuiuuuu și tra, la, la… Parcă suntem doar un neam de petrecăreți și atât. N-am mai avea și alte emoții. Înainte românul doinea și la bucurie, și la jale. Acum se cântă ce se vinde, folclor confecționat devenit muzică populară. Încerci să educi publicul și îi mai servești, aproape hoțește, câte o picătură de folclor autentic, dar te poți trezi, dacă ești prea liric, ca lumea în sală să se ridice și plece. Așa că faci și compromisuri. Dacă îți pleacă publicul, nu te mai cheamă nimeni să cânți”, spune artista. În timp, ea a cunoscut mai mulți instrumentiști cu care a cântat la diferite evenimente unde a fost invitată. Lenuța Rusu a scos și două albume, unul de colinde și unul de cântece populare, majoritatea pieselor fiind culese sau compuse de ea însăși. A apelat la Trifan Leancă, dirijor la Ansamblul „Ciprian Porumbescu”, doar pentru aranjamentele muzicale și orchestrație. Și cămășile costumelor ei populare tot singură și le-a cusut. „Aș vrea să pot să spun care dintre albume mi-a plăcut mai mult să-l fac. E ca și cum ai întreba pe care dintre copiii tăi îl iubești mai mult. Amândouă albumele sunt aproape de inima mea. Am investit în ele, dincolo de valoarea materială care a fost considerabilă, multă muncă și mult suflet”, spune cântăreața Lenuța Rusu. Fericită „când, ascultându-mă cântând, membrii juriului au încetat să mai vorbească între ei, să se mai foiască, să vorbească la telefon” În prezent, Lenuța Rusu cântă la diverse festivaluri de folclor, la manifestările organizate cu ocazia zilelor unui oraș sau altul, alte evenimente unde este chemată, uneori, datorită vocii ei frumoase și vorbită, nu numai cântată, și în calitate de prezentator. Piesele ei sunt foarte des difuzate la Radio Iași, ea devenind astfel un artist cunoscut în toată Moldova. „Nu trăiești din cântat decât dacă ești celebru, ești o voce mare și ceri sume mari pentru o reprezentație. Poți trăi din cântat și dacă aparții unui ansamblu susținut de bugetul local sau județean. În cazul meu, care sunt tot bugetar, ultima variantă mi-ar fi oferit același nivel de trai pe care îl am acum”, recunoaște cântăreața educatoare. Ea a mărturisit că multe dintre ocaziile de a cânta i-au fost oferite, la reciprocitate de colegii de breaslă. „Ne facem, între colegi, serviciu contra serviciu. Faci un gest pentru el apoi îi spui «ia-mă și pe mine acolo, mă chemi și pe mine acolo, la manifestare, la lansare de CD etc.»”. Care a fost unul dintre cele mai fericite momente din activitatea ei de cântăreață? „Mai demult, în timpul unui concurs, când ascultându-mă cântând, membrii juriului au încetat să mai vorbească între ei, să se mai foiască, să vorbească la telefon”. Scrisul, o altă față a muzei Lenuța Rusu a debutat ca poet în clasa a 7-a cu o poezie dedicată unicului partid din acele vremuri. „Da, prima mea poezie a fost închinată partidului. Și nu era rea deloc. Cine zice că n-a scris, n-a recitat și n-a cântat partidului înainte de ’89, este un mare mincinos. Așa era pe atunci”, a răspuns artista atitudinii mele cam ironice. Dar tot atunci, în clasa a 7-a, copila a mers într-o tabăra de limba română și, în prezența poetului George Bodea, s-a ridicat și a recitat una dintre poeziile acestuia „Constantine, Constantine”. Din fire extrem de modest, poetul a fost copleșit și emoționat, prețuind astfel copilul talentat din fața lui. Declamând versurile unui alt poet, ea a început la rândul său să scrie poezii, eseuri, articole în revista școlii. „La școală, știind că mă descurc cu scrisul, cel care se îngrijea de panoul educativ cu circulația mă punea și să inventez tot felul de texte. Scriam minciunele. Cum cutare sau cutare a trecut cu bicicleta și a trecut mașina, care l-a accidentat, a pățit asta și asta, atenție să nu faceți la fel, bla, bla, dar, bineînțeles, nimic nu era adevărat”, povestește ea. De la sfaturi pentru o corectă conduită rutieră a trecut însă multă vreme și Lenuța Rusu a dăruit între timp copiilor și adulților mai multe cărți, scoase exclusiv pe banii ei. Prima, din 2006, s-a numit „Poezii pentru grupa de copii”, ce conține 100 de poezii pentru copii de grădiniță, carte folosită în timp ca material didactic de autoare, dar și de colege de-ale ei. În 2007, a apărut „Povestiri pentru cei mici”, mici creații inspirate din viața primului ei copil, în care personajele sunt animăluțe care au trecut prin diferite situații, reale la vremea lor, doar că protagoniștii erau oameni mici și mari. Următoarea carte, în 2008, a fost „Legendele copilăriei” în care se regăsesc, pe limba copiilor, mituri din credința populară, din lumea florilor și a animalelor, mituri ce au născut tradiții etc. În două volume, fălticeneanca și-a adunat, parte în forma originală, parte modificate, poeziile compuse și eseurile apărute în presa locală, de-a lungul anilor. Astfel că joi, 14 iunie, la Sala de Arte a Bibliotecii „I.G. Sbiera” din Suceava ea va prezenta publicului cele două cărți „Poezii” și „Gânduri”. În toamnă, Lenuța Rusu se întoarce la grupă, după doi ani petrecuți în concediu de maternitate. E îngrijorată pentru că nu mai știe care sunt condițiile de acordare a gradului I pe care trebuie să-l ia și îi e dor de copii, de mirările lor, de voioșia și tandrețea lor, de „perlele” pe care le scot la tot pasul. Și așa își amintește de una: „Într-o zi, o fetiță dă năvală în clasă supărată tare și-mi spune: doamnă, a spus un băiat că Ștefan cel Mare o murit”, râde, și cu ochii și cu fața, cântăreața, scriitoarea, educatoarea, femeia frumoasă și talentată.
Comentarii