Trași prin inel

În ultimii ani, lumea occidentală este din ce în ce mai interesată de cât trage la cântar și de cum arată, de identificarea și modificarea comportamentelor și obișnuințelor care conduc la obezitate; iar de aici, la tot felul de maladii (primele – cele de inimă și diabetul de tip II). Însă iată că cel mai recent raport Eurostat privind obezitatea îi găsește pe români – pe ele și totodată pe ei, în clasamente separate – pe ultimul loc. Ultimul, dar cel care este, de fapt, primul! Așadar, românii sunt cei mai supli din Europa (iar, ca să fiu precis, doar 8% dintre românce și doar 7,6% dintre români se află în situația nedorită de a apăsa prea mult pe cântar).

 

În acest context, gândindu-se la greii lor, cercetători occidentali au identificat educația, lipsa unei anume educații (inclusiv gastronomice) ca fiind motivul că ai lor concetățeni înfulecă în oraș (și mai ales la fast-food) sau, acasă, înghit semipreparate trecute prin cuptorul cu microunde. Iată-ne, (doar) din această perspectivă, prin ricoșeu, și în calitate de cei mai educați din Europa! Concluzie care te face să înghiți în sec și să înțelegi că acele efecte ale civilizației care strică Europa nu te-au atins. Românii ar fi educați fiindcă și-ar fi păstrat “o cultură a gătitului”. Nefiind tocmai ei mai mari iubitori ai “tradițiilor” decât alții, înțelegem că și-au păstrat-o fiindcă n-au avut de ales. Veniturile în general mici și foarte mici sau faptul că aproape jumătate de țară (în pofida plecării “țăranilor” tineri) a rămas rurală au ținut românca în bucătărie. Doar astfel o gospodină care se chinuie în cuhnia ei să astupe câteva guri cu niște barabule, un pic de rasol și toate buruienile de pe strat poate ajunge doctor în educație gastronomică la Paris ori personal food coach la Londra. Dar va ajunge?!