Spectacolul

De obicei nu-mi ascund vârsta. Acolo am ajuns, aia este. Te străduiești să rămâi conectat la un mod de a gândi cât se poate de tânăr, dar entuziasmul nu mai este deloc același. Așa că îți faci probleme din orice. Nu mai faci nimic „din prima”, te gândești la consecințe fără să vrei… Într-una din serile trecute, când tocmai mă pregăteam să deschid fereastra bucătăriei, a început canonada. Pe limba de flori de la ieșirea din bulevardul George Enescu în drumul Humorului cineva – am zărit doar o mașină ce se îndepărta în viteză de locul “crimei” – cineva plantase o baterie cu, probabil, nouă focuri din care se aruncau în înălțime cartușele cu artificii.

 

Superbe, cât am avut timpul și puterea curmată de spaimă să văd. Abia după câteva secunde am închis iute geamul, de frică să nu primesc în plin în casă vreun proiectil atât de frumos, este drept, dar și de periculos. Artificiile se desfășurau minunat pe cerul dintre blocurile-turn din zonă, într-un spectacol umilitor pentru individul oarecum înfricoșat care le privea. Până la urmă, priveliște și zgomot s-au curmat, peisajul cu furnicar de mașini reinstaurându-și autoritatea, chiar dacă întunericul se așezase de destulă vreme. Spectacolul a fost frumos. Păcat că nu i se cunoaște regizorul, pentru a avea șansa de a-i pune, după felicitările de rigoare, măcar două întrebări de om în vârstă, stupid și îngrijorat. Știe el, oare, că drăciile astea creatoare de frumusețe sunt și periculoase? Și că plantarea lor în acel spațiu semiînchis și cu un unghi necontrolat al pozării bateriei din cauza vitezei cu care se comitea “infracțiunea” putea trimite frumusețea artificiilor direct în geamurile și balcoanele înaltelor blocuri din zonă? Inclusiv în mutra întâmplatului care tocmai deschidea geamul bucătăriei. Iar, dacă s-ar fi întâmplat nenorocirea, pas de ia de undeva temerarul de regizor… Să luăm însă partea bună a lucrurilor. Am avut noroc și de un superb spectacol de artificii, și de faptul că acesta nu s-a lăsat cu urmări. Un regizor bun ar trebui însă să știe că, până a deschide cortina, un spectacol se pregătește bine, bine…