În cadrul unei ceremonii festive care a avut loc ieri la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, prof. univ. dr. Iosif Viehmann, speolog reputat în cadrul Institutului de Speologie „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca, a fost distins cu titlul „Doctor Honoris Causa” al USV.
În calitate de moderator al ceremoniei, rectorul instituției de învățământ superior din Suceava, prof. univ. dr. ing. Adrian Graur, a prezentat membrii comisiei care au realizat analiza activității depuse de ilustrul speolog în vârstă de 86 de ani. Astfel, alături de el, în calitate de președinte, din comisie au făcut parte prof. univ. dr. Ioan Bucur, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, prof. univ. dr. Bogdan Onac, de la Universitatea Babeș-Bolyai, dr. Ioan Povară, de la Institutul de Speologie „Emil Racoviță” al Academiei Române, prof. univ. dr. Petru Udrea, de la Universitatea de Vest din Timișoara, prof. univ. dr. Mihai Brânzilă, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași, prof. univ. dr. Maria Rădoane, de la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava și prof. univ. dr. Ștefan Purici, de asemenea din cadrul USV. După ce a dat citire documentului întocmit de comisie, care însuma un istoric al vieții personale și al parcursului științific al prof. Iosif Viehmann, Adrian Graur a declarat: „Suntem convinși că prin acordarea titlului «Doctor Honoris Causa» profesorului Iosif Viehmann, Universitatea «Ștefan cel Mare» va avea de câștigat la capitolul prestigiu, pentru că un astfel de act va aduce mai multă strălucire propriului său corp academic. Este o inițiativă prin care ne alăturăm unui nume și unui om care a avut contribuții importante în domeniul științelor pământului, geonomice, cu precădere într-ale speologiei. Este un firesc gest de recunoaștere a unei pasiuni și a unei vieți împlinite, dedicată muncii și cercetării științifice”. Iosif Viehmann: “BBC Londra ar fi dat bani mulți filmându-ne coborând la 105 m adâncime, în opincuțe” După ce a fost onorat cu titlul “Doctor Honoris Causa” al Universității sucevene, ultimul discipol în viață al savantului Emil Racoviță, speologul Iosif Viehmann, a transmis celor prezenți: “Toate cursurile și cuvântările mele însoțite de diapozitive nu m-au pus în fața unei asemenea situații – să încropesc un discurs în care să-mi dezvălui viața, să vă câștig încrederea pentru a obține o zi mai fericită decât alte două zile fericite pe care le-am avut în viață. Emil Racoviță ne-a învățat că lucrurile simple sunt cele mai solide”. Plecând de la această premiză, omul de știință a expus în fața auditoriului câte ceva despre începuturile vieții sale și despre reușitele profesionale pe care le-a avut de-a lungul timpului, amintind cu nostalgie și mândrie despre activitățile și expedițiile pe care le-a făcut cu studenții săi. “BBC Londra ar fi dat bani mulți filmându-ne coborând la 105 m adâncime, în opincuțe”, a relatat amuzat profesorul un episod din tinerețea sa. Totodată, Iosif Viehmann l-a readus în discuție pe “Moșul” (așa cum îl numea pe Emil Racoviță), al cărui discipol a fost, redând cu plăcere episoade inedite din timpul vieții savantului. La finalul ceremoniei, Iosif Viehmann a ținut să mulțumească respectuos “învățătorului care m-a tras de urechi, profesorilor care s-au luptat să mă facă să înțeleg ce este evoluția – însă eu nu am înțeles-o nici până acum, profesorilor care mi-au întins mâna să salt în performanță, apoi părinților și familiei mele și, nu în ultimul rând, sponsorilor care m-au susținut de-a lungul timpului”. Speologul Iosif Viehmann a făcut de-a lungul carierei sale mai multe descoperiri importante, între care „picurul permanent” din peștera Pojar, urma „Omului de Vârtop”, veche de 26.000 de ani, și „stalactitele termoindicatoare” (de gheață), premiere în știința speologiei. Este coautor al teoriei „Geze-Viehmann” privind geneza monocristalelor excentrice (cristalictite) din peștera Pojarul Poliței și a participat la explorarea și cartarea peșterilor Tăușoare (Munții Rodnei) și Cetățile Ponorului (Munții Bihorului). În 2003 s-a implicat direct într-un experiment de ecologie subterană care a constat în izolare totală, timp de 10 zile, în Peștera Vântului, scopul fiind studierea perceperii timpului în lipsa soarelui.
Comentarii