Dreptul la replică

Metamorfozele „crinului îngândurat”

sau Cum poetul Ilie T. Zegrea a trecut de la cununi de sonete despre Lenin la „cununi de minciuni”… în proză Stimați colegi! Vă rog să publicați replica mea la articolul dlui Ilie Zegrea din 16 decembrie. La început am renunțat, dar când a apărut a 3-a oară la Cernăuți, nu mai pot răbda. Cu multă stimă, Vasile Bâcu
 

Un eveniment deosebit s-a produs la sfârșitul anului trecut în ziaristica de limbă română a regiunii Cernăuți. După spectaculoasa ieșire la pensie în luna iunie a poetului și ziaristului Ilie T. Zegrea, în scurt timp după care Maestrul a declarat neoficial că nu-l interesează și nu mai citește ziare, iată-l cu un debut (postpensionar) în ziarul „Arcașul” din luna noiembrie a anului trecut, întitulat „Încotro, oameni buni?”. Ce-i drept, penița dumnealui semăna cu un robinet stopat de mult timp – în loc de apă curată a început să elimine… rugină. Iar drept țintă a săgeților sale otrăvite și-a ales conducerea Societății „Mihai Eminescu” și umila mea persoană. A Societății pe care dumnealui a condus-o fără rost o scurtă perioadă de timp și a părăsit-o cu multă rușine și amenințări de tipul „Nu știți voi ce puteri mari stau în spatele meu!”. Dar, să revenim la evenimentul în sine. Nu m-au scos din sărite nici faptele denaturate din articol, nici stilul brutal al autorului. Probabil, în cei circa 13 ani de facultate, cu o sumedenie de exmatriculări din cauza nereușitei, poetul așa și n-a asistat la lecțiile unde se predau formele de politețe. Ce să mai vorbim de enorma vechime de muncă în ziaristică… Era în Postul Crăciunului, în ajun de sărbători și am hotărât să nu răspund, ci să mă „bucur” și eu împreună cu acei care mă luau peste picior. În scurt timp, deja la 16 decembrie, aceeași „capodoperă” apare în ziarul „Crai nou” din Suceava. Eram deja în sărbători, prietenii din Suceava mă tot întreabă „Ce-i, mă, cu Starik?…”, iar eu decid să merg pe linia biblică – dacă îți dă cineva o palmă, întoarce partea cealaltă… Liniștit deja că s-au aplanat lucrurile și Domnul Zegrea e satisfăcut, găsesc în paginile „Zorilor Bucovinei” din săptămâna trecută (21 ianuarie)… același material. Așa am înțeles că referitor la Dl Zegrea trebuie să procedez după altă metodă – cu ce măsură dai – cu aceeași vei lua! Așa dar, „Încotro, oameni buni?”. Am fost și eu martorul evenimentelor din 1989, eram student și am trăit acele clipe cu mari emoții. Mai ales când l-am văzut pe poetul Ilie T. Zegrea – unul din cei mai mari cântăreți ai comunismului, unicul poet din nordul Bucovinei care a scris… cununi de sonete despre Lenin și partidul comunist – printre liderii mișcării național-culturale. Am trăit cu emoție acele timpuri de fondare și activitate a Societății „Mihai Eminescu”, m-am bucurat sincer de realizările ei. Numai că aceste merite nu vă aparțin, Domnule Ilie Zegrea! Doar perioada când în fruntea Societății se afla regretatul profesor Grigore Bostan în conducere a fost liniște. Odată cu plecare dumnealui din postul de președinte a început „hărțuiala”. Ce s-a întâmplat după aceea Dumneavoastră știți prea bine. Și rezultatele le știm cu toții. Cineva s-a ales cu apartament de lux în Cernăuți, salarii pentru „iubirea de neam”, titluri academice pentru cărți ce nu le-a scris, alții au luat calea Bucureștilor și s-au îmbogățit pe „jupirea” oamenilor prin acordarea așa-ziselor consultații pentru redobândirea cetățeniei române, care, de fapt, se ofereau gratuit de instituțiile respective, cineva a semnat contracte cu firme comerciale, în rezultatul cărora au dispărut toți banii Societății, cineva a vândut donațiile de carte din Chișinău ș.a.m.d. Țin minte și polemica Dumneavoastră cu Volodymyr Starik și sunt cu totul de partea Dumneavoastră. Nu vreau să-l apăr pe dl Starik, dar să nu uităm că de atunci au trecut peste două decenii. Nu demult, când era deputat în Consiliul Orășenesc din Cernăuți, l-am văzut de foarte multe ori la momentele festive ale Gimnaziului nr. 6 cu limba română de predare, alături de Dumneavoastră, Domnule Zegrea, de Domnul Vasile Tărâțeanu ș.a. Vă zâmbeați diplomatic reciproc, fără semne de protest. Și mai știu că chiar la ora actuală dl Starik coordonează câteva proiecte europene cu participarea… satelor românești din regiune. Dar principalul e că dl V. Starik, totuși, nu e șeful meu. Forumul mondial al bucovinenilor e un proiect inițiat de conducerea regiunii Cernăuți, preluat de majoritatea societăților național-culturale pentru a populariza imaginea Bucovinei în plan european și mondial și conducerea lui se va realiza prin rotație, adică fiecare președinte de societate (din partea polonilor, evreilor, rușilor și celorlalte naționalități din Bucovina) va fi în conducere. Însuși dl Starik a declarat că își asumă conducerea pe un an de zile. Deci, Societatea „Mihai Eminescu” nu are nimic comun cu Forumul Bucovinenilor și nimeni din această structură nu-mi poate indica. Referitor la o altă „cunună de minciuni” ale Maestrului Zegrea – adunarea de dare de seamă și alegeri din 27 septembrie. Un om care judecă normal și-ar da seama că delegați din circa 23 de filiale nu pot fi adunați într-o noapte, fără să se știe nimic, nici chiar într-o lojă masonică. Deci acest proces a durat mai mult de doi ani, perioadă în care m-am stăruit să reînființez filialele, să aduc oameni noi, deoarece în perioada amintită de dl Zegrea au plecat în lumea celor drepți peste o sută de activiști, președinți de filiale, membri în comitetele de conducere, care au format cândva baza Societății. Drept termen-limită de prezentare a listelor delegaților au fost fixate zilele de 25-26 august, fapt anunțat în presă, audiovizual. În acele zile au adus listele doar încă 3-4 filiale, deoarece restul erau aduse de mult. La 12 septembrie, chiar în sala unde avea loc „Limba Noastră cea Română” mi-a înmânat documentele reprezentantul filialei din Roșa. Bineînțeles, nu l-am refuzat. Mai mult n-a fost nimeni. Deci, la 15 septembrie Prezidiul a luat decizia să nu mai primească liste și să treacă la pregătirea adunării. Despre aceasta imediat s-a afișat un anunț pe ușa sediului, bine văzut din stradă, s-a dat anunț în presă, fiind publicat în majoritatea ziarelor de limbă română la 17 septembrie și doar în „Zorile Bucovinei”… la 24 septembrie. De ce? Acum îmi dau seama. La început mi-a părut o simplă eroare, dar de când acest anunț se prezintă drept argument în toate acuzațiile adresate noii conduceri a Societății, am înțeles că ziarul face parte de aceeași „horă”, conducerea lui a refuzat să publice răspunsul nostru la atacurile inserate cu generozitate pentru oponenți, nu ni se mai publică anunțurile, ba chiar și de la ultimul Festival „Florile Dalbe” nu s-a scris nici un rând, inserându-se doar imagini ca ilustrații la alte materiale. Poate sunt presați de cineva? (Sigur că nu de Guvernul României care le-a acordat anul trecut finanțare și prin această cale îi mulțumim frumos din partea Societății pentru gestul făcut întru susținerea unei publicații de limbă română). Așa dar, a fost un proces normal, firesc. Adunarea a avut loc în prezența presei, reprezentanților conducerii regiunii, oaspeților din România, chiar și a Domnului Vasile Tărâțeanu, căruia nimeni nu i-a „închis ușa în nas”. Într-adevăr, data adunării n-a fost anunțată în presă. Din simplul motiv că majoritatea delegațiilor a propus ca adunarea să fie convocată luni, 27 septembrie, în zi de sărbătoare religioasă, ca cei de la țară, ocupați cu grijile câmpului, să nu piardă o zi de muncă, iar duminica următoare intrau în plină activitate comisiile electorale și mulți nu se mai puteau deplasa la Cernăuți. Toți au știut despre aceasta, chiar și acei care au fost categoric împotriva noii conduceri au avut posibilitatea să fie prezenți și să-și spună părerea în fața adunării. Din păcate, de aceste momente organizatorice „n-au știut” câțiva domni și doamne, care au declarat la tot pasul că nu fac parte din Societate, treceau zilnic pe lângă sediu, ca în ultimele zile să recurgă la metoda „luării cu hurta”. Anume aceasta nu le-a reușit și nu și-o pot ierta niciodată! Totuși, titlul materialului Domnului Ilie Zegrea mi-a plăcut și voi încerca să-i răspund ca celebrul evreu din Odesa, cu întrebare la întrebare: „Încotro, oameni buni, seniori ai mișcării culturale românești?”. De unde atâta ură? Cu ce vă sunt dator, domnilor? De ce Ziarul „Arcașul” dintr-o publicație de opinie românească s-a transformă într-o „troacă cu zoaie” turnată în capul confraților de limbă și neam? De ce până la ora actuală nu a fost fondat nici un comitet pentru adunarea de mijloace financiare de la românii din regiunea Cernăuți pentru inaugurarea Muzeului Eminescu în fosta casă a lui Aron Pumnul? Iar vom îmbla cu cerutul prin România, fără să punem un ban al nostru? Nu ne-a fi rușine? Sau poate o asemenea situație ne convine? Așa se discută problemele românilor, prin calomnii și atacuri nerușinate în presă împotriva acelorași români? Haideți, să ne apreciem după fapte, Domnilor, iar dacă nu ne putem suporta, să nu ne facem de râsul lumii. Or, „săgețile” împotriva fratelui se transformă întotdeauna în „bumerang”. VASILE BÂCU, președintele Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: