Era cât pe ce să-mi încep „spiciul” cu „Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul!”, dar uite că nici Mircea Badea nu mai zice așa ceva. Oare de ce? Văzând că ziarele și televiziunile se întrec în a prezenta știrea că prințesa Lia a născut un prințișor cu numele Carol Ferdinand, chiar am căzut pe gânduri.
Hai că încep cam așa, avem un președinte jucător, avem un rege al romilor, un împărat al romilor, îl avem pe M.S. regele Mihai I al României, plus casa regală aferentă. Apoi îl avem pe prințul Duda și pe prințul Paul de România. Avem baroni, avem moguli, prințișori din prinți și oare ce mai avem? A, era să uit, avem un parlament și un guvern, chiar dacă țara parcă nu este guvernată și nici guvernabilă.
Toată viața mea am trăit cu un sentiment dureros că domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost nevoit să-și semneze actul de abdicare pe spatele unui ostaș și a fost adusă casa de Hohenzolern la domnie. Și văzând bălăcăreala de acum din viața noastră politică, îmi dau seama că atunci s-a procedat bine. Se pare că boierii s-au înrăit în asemenea hal, încât nu se mai putea continua așa.
Când i-am spus unui cunoscut cam ce aveam de gând să scriu, mi-a zis ca nu cumva să uit uninominalul și unicameralul. Când l-am întrebat de ce să fac așa ceva, mi-a răspuns: „Păi, cică mai toate țările renunță la unicameral și la uninominal, iar noi românii suntem tot timpul un fel de Gică contra”. Ce puteam să-i spun?
Până nu demult, când auzeam că reprezentanții unei anumite etnii din România nu cunosc limba română, ba unii consideră că nici nu este necesar să învețe limba română, îmi venea să pun mâna pe sabie (asta chiar dacă nu sunt un adept al violenței), dar uite că m-am schimbat. De ce? Am urmărit o emisiune tv realizată în Timocul cel sârbesc), în cadrul căreia niște români, care au pășit binișor în vârsta a treia, se plângeau că nu pot merge la biserică deoarece nu înțeleg limba sârbă, adicătelea limba de stat, asta în timp ce ei sunt acolo de zeci și zeci de ani. No comment! Adevărul este că unii chiar nu vor să învețe o limbă. Cunosc destui locuitori din Dărmănești care, prin căsătorie, au venit din sate pur românești și care într-o viață de om „au reușit” să nu învețe limba ucraineană. Unde-i putem „încadra”?
Dacă tot am ajuns aici, să mai divaghez un pic, pentru a sublinia „pregătirea ” unora. Cică un înalt oficial rus, aflat într-o misiune diplomatică în România, a întrebat pe un oficial (tot înalt) român dacă acesta cunoaște limba lui Esenin, Turgheniev, Tolstoi, Dostoievski etc… Ei bine, știți ce
Comentarii