Cumătrul Haralambie este un om iscoditor. Când vine în vizită – că are și acest defect – ne pupă iute și trece, tacticos, la inspectarea dotărilor domestice de care ne-am învrednicit: ce marcă are aragazul (e tot cel de acum douăzeci de ani, dar el trebuie să fie edificat), care clanță nu se închide corespunzător, cum stăm cu murăturile, tot.
După ce termină cu ale familiei, despre care n-a uitat că este celula de bază a societății, trece la ale colocatarilor, despre care crede că ar trebui să fie baza celulelor: țeava din perete a ăstuia e tot spartă și cățelușul cocoanei alăturate e tot capiu, latră la muște. Apoi, firesc, se revarsă în oraș.
În anul pe cale să se epuizeze, evenimentul s-a produs concomitent cu toiul campaniei electorale (care nu dă semne că s-ar epuiza). Haralambie al meu s-a preumblat printre șanțuri, a călărit tubulatură, a făcut echilibristică pe punctele relativ uscate din noroaie și a contemplat. A avut ce, pentru că peste străzi, pe stâlpi, la răspântii, pe panouri, prin vitrine – el pretinde că până și pe ușa unui spațiu pentru persoane cu pantalonii în vine – erau bărbați chipeși, unul mai președinte decât altul (pentru că așa scria sub ei), zâmbăreți și cu lozincuță, sobri și cu găselniță, o bogăție! Purtat alene de fluența transportului în comun, cu opriri din tufă în tufă, omul a notat ce-a citit, să nu le încurce. Carnețelul cu bogăția l-a uitat în baie, pe suportul pentru hârtia de unică folosință.
„Hai România! Primele 50 de persoane primesc cocktailuri și shoturi din partea casei. O forță nouă pentru o Românie curată. De închiriat. Circus, acrobați, clovni. Tu decizi. Plase de insecte. Cumpărăm păr. Revoluția bunului simț. Premieră absolută. Traduceri. Luptă pentru tine. Rate fără avans. Adevărata majoritate. Second hand. Casă de amanet, sisteme de alarmă. Scoatem România din criză. Recital de colinde. Dăm găuri în urechi. La Bine și la Greu. Dresură de animale sălbatice” etc., că le-a cules cu hopuri, șoferul autobuzului frâna des și cu energie.
Dar cât e el de tipicar, Haralambie al meu n-a sesizat esențialul. Niște lipitori zeloși nu s-au împiedicat de un afiș al Teatru-lui Național și au tuflit portrete peste el. Din întâmplare – din pură întâmplare – spectacolul (al cărui titlu trona deasupra fiecărui chip, care sobru, care zâmbitor) era cu „Mincinosul”.
Comentarii