Nu e un secret pentru nimeni – am aflat de la băietanul care păștea gâște pe marginea șanțului – că știința din zilele noastre a ajuns departe. Atât de departe încât de la ea până la noi n-au răzbătut decât câteva elemente de suprafață, între care telefonul mobil, pilula anticoncepțională și SIDA. Secret este ce face ea, știința, acolo. Scurgerile de informații, mult mai puține decât din serviciile speciale și ultraspecializate românești, arată că face destule. Noi n-am dibuit decât o mică parte, deoarece n-au fost alocări în bugetul pentru iscodire, toate rezervele mergând la cel pentru zăpăcire.
Se lucrează, știm sigur, la robotul parlamentar. Tot uninominal, dar mai redus (nu numai numeric). Va fi dotat cu senzori de vot programat, siguranțe ca să nu bâzâie și dispozitive antimoțăială în plen. Mai e de rezolvat echilibristica, prototipurile realizate până acum având tendința să o ia razna și să constituie grupuri cică independente. În subsidiar, proiectul de prim-ministru de buzunar își conturează – cu succes – parametrii, mai rămânând de rezolvat o singură ecuație: pentru buzunarul de la vestă sau pentru cel de la spate? Studiile privind construirea unor baroni locali inatacabili în înflorirea lor accelerată a fost abandonat, aceștia realizându-se de la sine. De asemenea, s-a renunțat și la intenția de a se produce uniforme parfumate pentru polițiștii care transpiră. Prototipul fusese obținut, dar n-a putut fi testat în stadiul experimental, întrucât nu s-a găsit niciun polițist în situația menționată.
Se șoptește în cercuri bine informate că guvernul finanțează o drăcovenie gen giruetă/giroscop, pentru măsurarea vitezei vântului din portofel după aplicarea măsurilor de creștere a bunăstării, aparat care să se distribuie compensat șomerilor trecuți de a șaptea tinerețe, dacă fac dovada că au locul de veci asigurat. S-au întâmpinat, și aici, dificultăți, pornind chiar de la denumire. Care este înrudită – și ar putea crea confuzii – cu giro-farul de la mașinile celor cu alte locuri asigurate sau cu girafa, despre care un savant foarte celebru, al cărui nume nu-l știu decât câțiva inițiați, a afirmat că a fost obținută prin lungirea gâtului pensionarului de rând, curios să-și zărească nivelul de trai. În buna și iertătoarea limbă română, forul care se ocupă cu aceste născociri – și să ne ferească Pronia cu câte altele la fel – ar trebui să se cheme, în pas cu fandoseala oficială, Invention’s Saloon Gouvernament-hall sau cam în halul acesta.
Preocupate organic de tot ce mișcă altfel decât vor dânsele, sindicatele (libere, independente, federative, unionale formale sau de larg consum) nu au fost departe de chestiune și au apelat, firește, la competențe, anunțând concurs. S-a prezentat unul: neînregimentat politic, nefumător, nebăutor, cu legăturile extraconjugale nedovedite, prieten cu soacra, necertat cu vecinii, cu studii școala primară completă și un an la gimnastică fără frecvență. Dar a fost respins: „Nu e de noi, că e prea deștept”.
Comentarii