„De ce suntem așa dezavuați ?”

Se întreabă medicul de familie IRINA BADRAJAN, după 20 de ani de tranziție

Au trecut 20 de ani de când schimbarea a venit și în sistemul de sănătate românesc, cu bune și cu relele ei. Medicina de familie sau generală este una dintre specialitățile care a suferit modificări substanțiale, fiind considerată primul eșalon de care pacienții au nevoie, dar această poziție nu înseamnă că este și recunoscută, ca valoare, consideră reprezentanții ei.
Medicul de familie Irina Badrajan, purtătoarea de cuvânt a Asociației Județene a Medicilor Generaliști Suceava, a absolvit Facultatea de Medicină în 1977, iar în luna noiembrie a aceluiași an s-a instalat medic la Stroiești,
unde a rămas 8 ani. După aceea a lucrat 9 luni la Salvare, iar Revoluția a prins-o ca medic de întreprindere la fosta fabrică de sticlă. Au fost 3 experiențe diferite, dar toate importante pentru cariera ei.

 

medicul de familie IRINA BADRAJAN

“Era mai mare grija față de om”

– Despre condiția medicului de țară se spune că este ingrată, nimeni nu prea vrea să meargă acolo… Cum era pe vremea lui Ceaușescu să fii medic la sat?…
– A fost salutară pentru formarea mea ca medic, m-am adaptat foarte bine, eram un fel de ministru al sănătății pentru lumea de acolo, mi-a folosit foarte mult. Am avut și avantajul apropierii de oraș. Au fost însă și situații-limită, dar atunci statul se implica mult în subvenționarea cheltuielilor pentru sănătate în mediul rural: era asigurată locația, se construiau dispensare noi, unde era și locuință pentru medic, pentru a stabiliza medicul care era obligat să se mute la țară. Nu era ușor pentru medic, dar pentru populație era foarte bine. Se implicau foarte mult și primarii de atunci, administrația locală, consiliul popular cum se numea, care erau obligați să se ocupe de sănătatea populației din comună. Ajutau medicul să se instaleze. Însă răspunderea medicului era foarte mare, existau pedepse foarte mari în ce privește mortalitatea materno-infantilă, care se analiza la fiecare ședință și se mergea până la penal. Era mai mare grija față de om, față de natalitate, chiar dacă medicul era constrâns la anumite lucruri și erau și părți negative; dar se încerca asigurarea asistenței medicale, în special la comunele mai îndepărtate. După părerea mea, legătura dintre spitale și dispensarele de la țară era mai bună, se dădea imediat telefon de la spital la dispensar dacă vreun pacient ajungea acolo. Erau niște reguli prin care colaborarea era mult mai bună.
– În ce privește plata cum era?
– Era un salariu fix, erau toți la fel, medicii erau plătiți după o grilă de salarizare.
– Exista mai mult respect față de medicul de familie din partea pacienților și a comunității?
– Cu siguranță era mai respectat; mă refer și la autorități…
– La Salvare cum a fost?
– Nu stăteam bine la medicamentele pentru urgențe, parcul de mașini era vechi și nu era dotare în ce înseamnă medicina modernă, dar din punct de vedere profesional a fost o experiență pozitivă. Părerea mea este că în acest sector trebuie să lucreze cadre tinere, e o disciplină foarte solicitantă, la care persoanele mai în vârstă nu rezistă fizic.
– Medicul de întreprindere era mai liniștit?
– Ca medic de întreprindere era extrem de mare rulajul pacienților, dar făceai și medicina muncii, care diferă de cea de cabinet, ceea ce a fost util. Și acolo am învățat lucruri noi, despre adaptarea omului la locul de muncă, am învățat să fac față unor situații, a fost o experiență…

“După Revoluție, s-a prefigurat o nouă strategie a sistemului de sănătate”

– Și a venit Revoluția… Ce s-a întâmplat după?
– După Revoluție s-a prefigurat o nouă strategie a sistemului de sănătate. Deja Suceava a intrat în cele 8 județe care au experimentat-o, timp de 4 ani. Medicii de medicină generală au devenit medici de familie. Din 1990 eu am rămas cu locația tot la întreprindere, timp de 2 ani, nu era prea clar ce urma, dar încet, încet, s-au conturat lucrurile. A început înscrierea pacienților la medicul de familie, noi fiind plătiți după anumiți parametri stabiliți de Casa Națională de Sănătate, asta prin 1998, când s-a înființat, după care s-a trecut la sistemul de asigurări de sănătate, pe categorii de servicii: medicina de familie, ambulatoriu de specialitate și spitale.
– Ce a adus nou sistemul de asigurări?
– Referitor la sistemul de asigurări, s-a căutat o formulă care să împace situația de oameni săraci cu sistemul de asigurări de sănătate. S-au încercat diverse formule, dar, în opinia mea, niciuna n-a fost salutară. Iar acum se tărăgănează cu cardul de asigurat. Un lucru bun e că s-a introdus plata per capita, care are procentul cel mai mare din venitul cabinetului, fiindcă sistemul financiar nu putea suporta plata per servicii. De-a lungul timpului și la per capitala procentul a încercat să oscileze, dar n-am lăsat noi; acum cam 80% din buget provine din per capita.

“La Nicolăescu aveam un venit mai mare”

– În acești 20 de ani scurși de la Revoluție, a fost o perioadă în care medicii de familie au fost tratați mai bine și mai atent de autoritățile din sănătate? Mă refer la minister…
– Da, cât a fost Nicolăescu ministrul sănătății; și sunt în consens cu toți colegi din țară. A existat și acel program de evaluare a stării de sănătate, foarte necesar, după părerea mea, a crescut și valoarea punctului per capita, respectiv venitul cabinetului. A mai fost o perioadă în care bugetul cabinetului și venitul medicului erau două lucruri diferite, chiar la început, 3-4 ani a durat, și în acea perioadă ne-am permis să ne facem niște îmbunătățiri la cabinet, pentru că bugetul era separat. S-au putut cumpăra unele aparate și face îmbunătățiri ale locației. De când s-a trecut la sistemul unitar, avem venitul de la cabinet și ce rămâne e veni-tul nostru, nu mai putem face investiții. La Nicolăescu aveam un venit mai mare, mai făceam investiții și ne mai rămânea și nouă…
– Există totuși și avantaje ale epocii actuale, să spunem; oricum cabinetele medicilor de familie, chiar și unele din mediul rural, arată foarte bine, s-au făcut investiții.
– Da, niciodată nu se poate compara un cabinet de acum cu unul de odinioară, standardul a crescut, avem în primul rând acces la informație și documente. Dacă am încerca să ne punem în acord cu ce se întâmplă în Comunitatea Europeană, am putea să învățăm de la colegii din alte țări.
– Păi, care e statutul medicului de familie acolo?
– Eu pot să vă spun cum e în Franța, fiindcă am fost acolo. Medicii au un cabinet pe care-l pot închiria sau cumpăra, fac contract cu Casa de Asigurări de Sănătate. Înainte, fiecare pacient putea să meargă la ce medic voia, dar au fost cheltuieli uriașe și, mai recent, fiecare medic are pacienții lui. Pacientul vine la cabinet, plătește consultația care e de-contată de CAS, tariful fiind 22 euro. Evident, pacienții sunt programați, există o secretară medicală la 2-3 medici, care face programări. Se lucrează de dimineață până seara, dar merită, pentru că se câștigă. Medicul eliberează o factură, iar asiguratul trimite factura la CAS, recent aceasta se face online. CAS îi rambursează valoarea facturii în contul din bancă. Consultația la domiciliul bolnavului este decontată tot de CAS și este 50 de euro. Medicii de familie au alt statut, dar există și altă percepție a muncii, iar avantajul sistemului de asigurări pe bază de card e imbatabil, nu mai scriu atâta.

“Sistemul trebuie să sufere o modificare în structura asigurărilor de sănătate”

– Care ar fi cel mai mare neajuns al tranziției, în ce privește sistemul de sănătate, în general, medicina de familie, în special?
– Faptul că legislația a fost mereu schimbată; că ce era bun anul acesta nu mai este bun la anul. Ajungem la disperare, pentru că putem greși niște reguli. Avem noroc că primim informații și suntem mereu în contact cu ce se întâmplă.
– Să înțeleg că era mai bine înainte?
– Nu se poate face comparație, mersul societății și medicina merg mână în mână. Cu siguranță că societatea trebuie să meargă înainte, dar, deși se vorbește că medicina de familie e baza, se bate pasul pe loc și suntem denigrați, ar trebui întărită și susținută medicina de familie. Să-i stimuleze pe doctori să se ducă la țară, ca omul să trăiască o viață confortabilă acolo. Sunt zone din țară atât de deficitare la acest capitol, mă refer la Deltă, de exemplu, sunt zone total defavorizate, de aceea medicii vor să plece în afară. Și or să vină moldovenii de peste Prut să lucreze la noi și or să fie mulțumiți cu ce se întâmplă la noi, pentru că la ei e mai rău. Noi pregătim niște oameni care vor pleca, de aceea sistemul trebuie să sufere o modificare în structura asigurărilor de sănătate. În primul rând e nevoie de o evidență a asiguraților cu card sau cum o fi. Iar banii asiguratului ar trebui folosiți numai când se îmbolnăvește el. E nevoie de folosirea judicioasă a acestor sume și de o legislație a asigurărilor mult mai coerentă și strictă, ca fiecare să știe ce are de făcut. Și apoi o politică puțin schimbată referitor la condiția medicului de familie, încurajarea acestui eșalon de bază, noi facem treburi care pe medicii specialiști i-ar termina! Suntem primul eșalon care ne ocupăm de profilaxie, urmărim gravidele și copiii, facem niște lucruri pe care alții nu le fac. Or fi ele mărunte, dar sunt importante. De ce suntem așa dezavuați?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: