În cadrul discursului politic apar trei actori. Primii doi, față în față: politicianul, care încearcă să-l convingă pe cel de-al doilea, cetățeanul; cel de-al treilea actor, mass-media zilelor noastre nu mai are un simplu rol de mijlocitor, vehicul al informațiilor cuprinse în actul comunicării politice, nu este doar simplul filtru prin care se cern sensurile purtate de enunțurile politicienilor, ci a devenit, parafrazând o expresie creată de realitățile românești („președinte-jucător”), jucător în acest dans pe sârmă ghimpată la mare înălțime, acest circ care a devenit politica românească în ultimii douăzeci de ani.
Politicianul este animat de dorința de a influența pe ceilalți. Instanța politică și in-stanța cetățenească se află față în față, într-o balanță a puterii, în numele democrației, care îl conduce pe cel dintâi la folosirea celor mai inventive strategii discursive, ale persuasiunii, ale manipulării. În acest joc al influențării se pune problema puterii și legitimității cuvântului politic, problema imaginii de sine, a ethosului, pe care oratorul politic o construiește pentru a părea credibil, problema adevărului sau a iluziei pe care o livrează.
Ne propunem o reflexie a unor fenomene noi, care pătrund în spațiul social actual, care ne conduce la lansarea ideii unei degenerări, a unei derapări flagrante a discursului politic, a unei violențe verbale crescute, în condițiile existenței unei clase politice neprofesioniste și neanimate de principii ideologice, acționând într-un melange haotic, sub impulsuri primare și demagogice, într-o criză a identității atât politice, cât și cetățenești. Pe de altă parte, ne propunem identificarea unor principii în relația politician-cetățean, cât și a unei etici a mass-mediei românești, aflată în aceeași derivă cauzată de nevoia de a „vinde știri”, de a „fabrica știri”, ajungând la un fel de prostituare, atât față de politician, căruia i se lasă pradă, cât și față de cetățean, în fața căruia se coboară să-i ofere circul mediatic pe care acesta din urmă îl savurează, îl cere, îl comandă. Mass-media devine astfel nodul gordian în ieșirea din această neasumare a rolului său în societatea contemporană, ca urmare a dezertării atât a politicului, cât și a mass-mediei de la principiile și valorile seculare ale omenirii.
Vă propunem dumneavoastră cititorilor o analiză a atipicității manifestărilor celor trei actori în realitatea contemporană, a devierii de la regulile și principiile unei comunicări corecte: cuvinte folosite cu sens greșit, ca urmare a contradicției între cultura lingvistică a locutorului și vocabularul folosit, încărcarea semantică a unor cuvinte negative cu sensuri pozitive, vulgarizarea în sens pozitiv (încercarea locutorului de „a se coborî” la nivelul interlocutorului) și în sens negativ prin exacerbarea violenței lingvistice, utilizarea excesivă a mijloacelor și metodelor de manipulare într-o retorică a absurdului.
În lucrarea introductivă din „Săptămâna științei” în cadrul festivalului de teatru, care în anul 1968 a avut ca temă „Marea manipulare a omului”, Ellwein a definit conceptul de manipulare ca și „conducere a omului, indiferent dacă se realizează prin așa-numitele condiții obiective obligatorii sau prin interese organizate de clase sau de putere, sau chiar prin anumite structuri economice”. Pornind de la acest punct de vedere, prin manipulare s-ar înțelege tema fiecărei agitații și fiecărui discurs politic, care se aplică unor pături sociale vaste cu ajutorul metodelor corespunzătoare (de exemplu psihologico-sociale sau ale psihologiei de masă) de impunere a unui anu-mit comportament și direcționat într-un anumit sens. Prin intermediul acestui punct de vedere se mușamalizează conținutul reacționar al manipulării politice și prin aceasta funcția ei. Literal „a manipula” înseamnă: a pregăti ceva manual cu dibăcie (inițial termenul se folosea în prelucrarea pielii), dar și uneltire, intrigă și șiretlic. În afară de această valoare semantică, cuvântul „a manipula” înseamnă, tacit, și direcționarea unei mase de oameni nedeterminate din punct de vedere politic, orientarea ei în direcția dorită, fără ca aceasta să fie în stare să constate dacă acest lucru este în avantajul ei sau nu.
Vă propunem în episoadele următoare explicarea câtorva dintre cele mai utilizate strategii și mijloace de manipulare.
CARMEN AGOUTIN
Comentarii