Daniela BEALE
La prima participare într-o cupă europeană cu handbalul, am ajuns în finală! Nu-i din drum această performanță, care a născut însă, la fel de important, o legătură densă, puternică, între tribune și băieții din teren. Au dat performanță și au primit iubire, iubirea publicului de handbal sucevean. Cel din urmă a arătat că poate duce uneori echipa la victorie, așa cum echipa l-a onorat oferindu-i-o și atunci când juca în deplasare. S-a născut astfel o iubire mare, în care celui din tribune a ajuns să-i pese – nu doar cu titlu de cancan – că s-a însurat un jucător, că altuia i-a născut soția, că un altul are probleme la o coapsă și-l doare când aleargă, că unul moare de frica dentistului, că celălalt postește toate posturile de peste an. Publicul sucevean se salută în sală fără să se fi cunoscut, poate, vreodată, în afara ei. Știe cum arată tata lui Chiruț, mama lui Gavriloaia, copilul lui Pralea, soția lui Mitrea, iubita lui Țuțu și i se pare că, alături de bucuria victoriilor, i se cuvin, ca firești, și aceste cunoștințe. N-am luat cupa, dar orașul a câștigat o relație grozavă, cea între jucători și public, care sperăm să rămână puternică și în campionatul viitor. O iubire nu rezistă decât atunci când o oferă ambii parteneri. Sportiv, din tribune, mulțumim la final de sezon celor din teren și din spatele lui. Mulțumim pentru zâmbet ca și pentru tristeți, mulțumim pentru demnitatea recâștigată, mulțumim pentru fiecare din cele 60 de minute de emoție când am contat unii pentru alții. Mulțumim că ne-ați făcut să vă iubim!
Comentarii