Iunie (Cireșar)

Luna iunie este cunoscută în calendarul popular sub denumirea de Cireșar, Cireșariu sau Iuniu, aceste denumiri având etimologii diverse. Iunius era luna a patra în calendarul roman încă din timpul regelui Romulus și luna a șasea din calendarele reformate de mai târziu (Iulian și Gregorian).

 

Dar este posibil ca această lună să-și fi luat numele de la zeița Iuno (Iunona), soția zeului Jupiter, patroana femeilor căsătorite. Alții sunt de părere că această lună a fost închinată Hebei, zeița tinereții (juneții) sau chiar că și trage numele de la Iunius Brutus, fondatorul libertății la romani. Calendarul popular românesc așază această lună sub patronajul planetei Joe (Jupiter). Deoarece în iunie se coc cireșele, ea a primit denumirea populară de Cireșar sau Cireșariu. Intervalul de timp cuprins în această lună este cel în care, pe lângă coptul cireșelor, încep să se maturizeze și chiar să se coacă și unele legume, aspect ilustrat și în lirica populară: „Cire-șar umple grădinile din lume/ Cu felurite poame și legume,/ Căpșuni, cireșe, pătlăgele gustoase,/ Acum, dar, adună române,/ Ce-a dat Domnul pe lume”. Iunie, de multe ori, oferă un aspect destul de capricios al vremii, așa că recoltele oricât de promițătoare par a fi nu sunt încă certitudini pentru om, dat fiind că furtunile și ploile cu grindină pot oricând să compromită rodul câmpului și al livezilor. Acum, în Cireșar, speranța omului este doar în Dumnezeu, care, prin agentul său, soarele, iradiază lumina și căldura atât de necesare plantelor. În iunie, agenții benefici se confruntă mai mult decât în alte momente ale anului cu cei malefici, tocmai de aceea omul societății tradiționale a închinat o întreagă suită de practici magice divinităților benefice, dar și celor malefice, pentru înduplecare și îmbunare. În această lună, întâlnim aspecte aparte, când sfinții creștini apar deghizați sub un veșmânt păgân (Onofrei, Timotei, Elisei, Vartolomeu), dar și divinitățile precreștine (Rusaliile, Drăgaica, Sânzienele) se regăsesc sub ascunzișul hainelor creștine, deoarece creștinismul nu a reușit să îndepărteze cu brutalitate reprezentările populare din mentalitatea credincioșilor, religia creștină fiind obligată să le adopte pe acestea în cadrul unor zile festive (sărbători religioase). Trebuie remarcat faptul că, după reformări repetate, dar, mai ales, după reformarea calendarului pe stil nou (cel actual, în anul 1924), importanța zilelor dedicate unor divinități a fost diminuată, acestea fiind trecute în categoria „sfinților mărunți”, dar totuși consemnate în calendarul bisericesc și bine imolate în conștiința oamenilor. În iunie are loc și cel mai important fenomen astronomic de peste an, solstițiul de vară (21 iunie), când soarele atinge cea mai mare declinație boreală, moment în care se consemnează cea mai lungă zi din an, luna fiind cunoscută ca înregistrând cea mai puternică insolație. Înainte se zicea că „în ziua nașterii Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie, n.n.) dacă va răsări soarele frumos și peste zi tot într-un chip va străluci până va apune, însemnează a fi bine la secerat și cosit; dacă la Sfântul Ioan va fi ploaie sau negură, așa și în vremea secerei mai mult va fi ploaie decât vreme bună”. Într-un gromovnic din secolul al XIX-lea se arată că „în 22 zile a lui Cireșar, soarele vine în zodia Racului, și cine se va nașe în această vreme, înțelept va fi, cu obiceiuri bune, norocos și îndelung la viață. Semnul acesta este călduros și umedos; atuncea este bine să facă cineva moară pe apă sau alt ceva. În Cireșar de va tuna, rod bun la pâine va fi, iar vacile vor rămâne sterpe”.