Cartea destinelor

Doi câmpulungeni, prof. Otilia Sfarghiu și ing. Vasile Sfarghiu, la vârsta pensiei cu un buchet bogat de motive de mulțumire – ori poate tocmai de aceea, nu au stare. Citesc, călătoresc, întrețin o vastă corespondență, studiază prin arhive și scriu cu o hărnicie năucitoare, editând doar din anul 2003 încoace nu mai puțin de 17 volume. Oricâtă bunăvoință aș dovedi, cititoarea care sunt nu poate să țină pasul cu Domniile Lor, deși aș avea un motiv în plus: cărțile pe care le redactează se referă în primul rând la spațiul care reprezintă și centrul lumii mele, adică la meleagurile Câmpulungului Moldovenesc. Știu însă, chiar și în măsura parțială în care le-am parcurs, că unele au o înaltă valoare afectivă și că sufletește îi apropie pe localnici, care se regăsesc în amintiri, în îndeletniciri, în păreri, în sentimente comune.

 

O astfel de carte este și recenta ,,Destine”, Editura AXA, Botoșani, 2009, carte alcătuită de poveștile adevărate ale absolvenților promoției semicentenare a Liceului ,,Dragoș Vodă” din Câmpulung Moldovenesc, din care face parte și prof. Otilia Sfarghiu. Cred că orice promoție și-ar dori, peste decenii, să alăture panoului tradițional cu fotografiile celor abia trecuți de ,,maturitate”, cum se numea, sau de ,,bacalaureat”, cum se numește, și ale profesorilor lor, un astfel de volum. Nici nu vor întârzia, cred, să apară, acum că exemplu există, dacă vor avea norocul colegii/colegului, dăruit și cu plăcerea, și cu timpul scrisului. A-ceastă carte, care la ora rândurilor de față trece probabil din mână în mână între semicentenarii adunați la strigarea catalogului la ,,Dragoș” este o micuță comoară, cu efectul unei îmbrățișări, al unei sărutări între oameni care au ținut unii la alții și nu s-au mai văzut de multă vreme. Încălzește inimi și face să strălucească mai puternic privirile spălate în apa curată a lacrimii de bucurie.