– Domnule profesor, turismul a fost pasiunea dumneavoastră dintotdeauna. De altfel, lucrați în acest domeniu încă dinainte de 1989, iar la Câmpulung Moldovenesc ați pus bazele institutului pe care îl conduceți. Cu ce se ocupă, practic, această unitate?
– Institutul nostru realizează cursuri de pregătire a personalului pentru tot ceea ce înseamnă industrie hotelieră, adică, pentru turism în general. Totodată, realizăm documentația ce se impune pentru clasificarea structurilor turistice cu funcții de cazare, alimentație publică, agrement, transport etc., documentații pentru obținerea licenței și a brevetului de către agențiile de turism. Pe baza documentelor întocmite de noi, Ministerul Turismului poate elibera celor interesați autorizația cerută de lege. Prin unitatea noastră se mai poate realiza documentația solicitată pentru ca o localitate să devină stațiune turistică. Acest lucru l-am făcut deja pentru Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Târgu Neamț, Oglinzi, Piatra Neamț, Broșteni, Durău, Borșa.
– Ca profesionist în domeniu, cum vedeți dumneavoastră mersul actual al turismului în Bucovina?
– În momentul de față s-au creat multe structuri de primire turistică și mă refer, aici, la pensiuni, cabane, moteluri, dar, din păcate, nu există programe turistice de cel puțin 6 –7 zile și nu există o inventariere concretă a tuturor obiectivelor turistice, cu excepția mănăstirilor, muzeelor. Mă refer, aici, la un război de țesut, la un meșter care face buciume sau alte obiecte tradiționale, casă țărănească veche, arhitectura bucovineană pentru anumite localități etc. Plus că lipsesc centrele și punctele de informare turistică. Bucovina este un ținut deosebit, plin de istorie, o adevărată comoară ale cărei re-surse naturale nu sunt îndeajuns valorificate. Când fac această afirmație mă gândesc la faptul că în 1891, orașul Solca era declarat stațiune climaterică. Într-un document din 1899 se notează că această stațiune era frecventată de mii de turiști, aerul de Solca având o concentrație de ozon foarte mare, ceea ce clasa așezarea, din acest punct de vedere, ca fiind a doua din Europa, după o localitate din Elveția. Atunci, deci cu aproape 100 de ani în urmă, se putea vorbi, la Solca, de un program turistic de 7 zile, de existența unei fanfare ce cânta în parcul stațiunii și de cazare la case particulare. Mergeți, acum, la Solca și veți constata că, din punct de vedere turistic, orașul este mort.
prof. Ioan IȚCO
Trist este faptul că se fac multe programe pe hârtie, dar nu sunt puse în practică. Agențiile de turism existente nu sunt deloc implicate în dezvoltarea turismului în Bucovina. Ele au programe întocmite pentru Grecia, Turcia, Spania, Franța, țări de pe diverse continente, dar pentru meleagurile noastre, nimic. – Așadar, după opinia dumneavoastră, trebuie să înțelegem că în organizarea turismului în Bucovina există încă multe neajunsuri. Dacă ne gândim însă la acțiunile întreprinse, mai ales în ultima perioadă de timp, de Consiliul Județean, de președintele Gheorghe Flutur, putem spune că se încearcă realizarea unor lucruri mari. Ce șanse dați promovării turismului în acest colț de țară în următorii ani? – Eu îl admir pe domnul Flutur pentru tot ceea ce face în favoarea turismului. Dar, sincer vă spun, singur nu va reuși să-și ducă gândurile bune la sfârșit, pentru că și în acest domeniu, ca de altfel în foarte multe altele, sunt atâtea piedici, cum nu-ți închipui. Acestea pornesc, în multe situații, chiar de la legislația în vigoare. Prin activitatea ce o desfășoară, institutul nostru încearcă să-i determine pe oameni din diverse zone ale județului să îmbrățișeze activitatea de turism și să valorifice natura, obiceiurile etc. Astfel, am reușit să determinăm o bătrână din comuna Sucevița să pună căsuța ei modestă dar cochetă, cu două camere, o tindă mică și WC în curte, la dispoziția turiștilor. Am lămurit-o pe femeie să dea locuința cu var, să schimbe carpeta cu „cina cea de taină” de pe perete cu niște ștergare tradiționale, să spele podelele din lemn și să umple saltelele cu fân sau chiar paie, cum preferă multă lume. A făcut acest lucru și căsuța ei simplă, dar așezată într-un cadru natural deosebit de pitoresc, și-a schimbat parcă înfățișarea. Am clasificat casa cu o margaretă și bătrânica a început să primească oaspeți, bucu-roasă că câștigă 20 de lei pentru închirierea, pentru o noapte, a unei camere. Avea cu ce-și cumpăra zahăr, ulei și cele necesare traiului. Din nefericire însă, bucuria bătrânei nu a ținut mult. Au venit inspectorii de la administrația financiară Rădăuți și i-au cerut să le arate casa de marcat. Biata femeie nu a mai auzit vreodată de așa ceva, motiv pentru care a ridicat, nedumerită, din umeri întrebând ce-i aceea casă de marcat? Oamenii legii, fermi pe poziție și în deplină legalitate, i-au spus că o amendează cu 80 de milioane de lei vechi. Când a auzit bătrâna de așa ceva, a rupt clasificarea obținută și a renunțat la turism. Un alt cetățean, tot din comuna amintită mai sus, a încercat și el să facă o afacere cu turismul. Și-a amenajat, frumos, casa, și a întocmit, nu ușor, întreaga documentație cerută, a primit clasificarea cuvenită și a pornit la treabă. Când credea că va realiza ceva bun, l-au vizitat niște inspectori de la apele române, care au constatat că omul „fură” apa din fântâna sa, aflată în curtea propriei case. Adică, nu are apometru, iar după lege, fântâna fiind mai adâncă de 60 de cm, apa folosită de către un agent economic trebuie plătită. S-ar fi învoit gospodarul să cumpere și apo-metrul respectiv, dar ca să-și monteze așa ceva, trebuie un proiect, iar valoarea acestuia i s-a spus că se ridică la peste 5000 de lei, adică mai bine de 50 de milioane de lei vechi. S-a crucit omul de cele auzite și, precum bătrâna de care aminteam mai sus, a renunțat la afacere, și-a dat pancarta jos, renunțând la turism. Eu nu zic să nu se respecte legislația, fie ea și europeană, dar acești oameni simpli, care vor să vină în sprijinul turismului, trebuie ajutați și nu sancționați pentru o nimica toată. Ce am vrut să spun prin cele două exemple? Că turismului în Bucovina i se pun parcă niște piedici. Un agent economic, pentru a ajunge să intre în legalitate ca să cazeze turiști, are nevoie de o sumedenie de acte, de avize, care cer multă umblătură pe drumuri, determinându-i pe unii să se lase păgubași. După opinia mea, turismul în Bucovina are șanse mari, mai ales că și domnul Gheorghe Flutur se bate pentru dezvoltarea acestuia. Mai mult ca atât, ar trebui să învățăm din experiența trecutului. – La ce vă referiți, concret? – La faptul că, încă înainte de anul 1900, am avut mai multe localități din județ care erau stațiuni balneare cu renume. Iacobeni, Vama, Pojorâta sunt doar câteva dintre ele. Se valorificau lutul de la Botuș și plantele medicinale din zonă pentru tratarea pacienților. Cu zeci de ani în urmă, de la Câmpulung Moldovenesc, turiștii aveau posibilitatea să meargă pe Rarău cu trăsura trasă de cai. Acum, greu ajungi și cu mașina de teren. În acest oraș-municipiu exista un institut naturist, cu o clădire cu 10 camere și 10 hectare de teren. Veneau oamenii și se tratau, aici, cu diverse plante, de vreo 15 afecțiuni. Acum, clădirea respectivă arată ca vai de ea și este ocupată de cetățeni romi. Cândva existau fanfare în mai toate parcurile mari, se organizau hore populare, nu ne invadau manelele, portul popular era respectat, tradițiile , la fel. – Cum vedeți, totuși, viitorul turismului în Bucovina? – Sunt foarte încrezător în dezvoltarea lui, mai ales că turismul constituie o problemă a întregului județ. El poate ajunge o adevărată industrie, aducătoare de venituri, de prosperitate. Pentru acest lucru însă se impune o mai largă implicare a mai multor factori, trebuie programe concrete, ghizi școlarizați, antrenarea agențiilor turistice, modernizarea și diversificarea serviciilor, concursuri profesionale în privința alimentației publice. Câțiva pași importanți s-au făcut. Să ne uităm, bunăoară, la Sucevița, Putna, Mălini, Dorna Arini, Ciocănești etc. Prin pensiunile ridicate, s-a schimbat înfățișarea acestor așezări. Cei care vor veni pe aceste meleaguri și se vor simți bine, prin serviciile asigurate, vor mai reveni și, mai mult ca atât, vor lămuri și pe alții să viziteze Bucovina. Au ce vedea. Sper ca, după reabilitarea drumului național 17, ce duce spre Ardeal, după întocmirea unor programe viabile, să putem vorbi de un adevărat turism în frumoasa Bucovină. Un turism pe care-l visez de mic, și care să nu se deosebească cu nimic de cel din Franța, Germania sau chiar Elveția. Interviu realizat de MIRCEA SFICHI
Comentarii