Blagoviștenia

Blagoviștenia este denumirea populară a sărbătorii din 25 martie, zi în care biserica comemorează momentul Vestirii Fecioarei Maria de către Arhanghelul Gavriil că va naște pe Iisus Mântuitorul. Fiind plasată după echinocțiului de primăvară, calendarul popular i-a atribuit acestei sărbători semnificații specifice. Dat fiind că acum încep să revină mare parte dintre păsările migratoare, plecate în toamnă, iar cucul începe să-și dezlege glasul, ziua a fost consemnată în calendarul popular ca fiind Ziua cucului.

 

Înainte vreme, cucul era un simbol al regenerării timpu-lui, al trezirii naturii la viață și, tot în vechime, în tradiția carpatică, cucul simboliza sufletul omului, înainte și după moarte. Primul cântat al cucului, acum, în prag de pri-măvară și, mai ales, dacă acest lucru se petrecea în această zi, era o făgăduință de bogăție, îndeosebi dacă omul avea bani asupra sa; pasărea-oracol era considerată și ca mesager al dragostei curate și nemărturisite. Cucul, prin cântecul său în ziua de Blagoviștenie, era pentru omul societății tradiționale un fel de barometru al vieții și destinului. Datorită faptului că Blago-viștenia era considerată ca o zi cu puteri deosebite privind încălzirea apelor și timpului, ea se celebra și de pescari. Legat de mitologia pescuitu-lui, arătăm că această deprin-dere includea și anumite făp-turi mitice ce aveau menirea să protejeze peștii și pescarii. Începând din prima parte a Evului Mediu, aceste repre-zentări mitice au fost înlocuite de anumiți sfinți populari, care erau implicați și invocați în zilele prăznuite pentru pes-cuit, cum era și aceea a Blago-vișteniei. La Blagoviștenie, pescarii țineau post negru și nu se atingeau de uneltele pescărești, ei rugându-se pen-tru noroc și spor la pescuit pentru toată durata anului. În afara rugăciunii adresate divi-nităților cerești, acum pes-carii invocau și anumite făp-turi antropoihtiomorfe (băr-bați-pești, femeia-pește), în fruntea cărora se afla Craiul și Crăiasa peștilor, în cinstea cărora săvârșeau ritualuri specifice și ofereau ofrandă. În această zi, lumea săvâr-șea numeroase acte de purifi-care a caselor și acareturilor din gospodărie, a spațiului înconjurător, prin fumigații, zgomote și strigăte. Această zi era considerată neprielnică pentru rodul păsărilor de cur-te. De aceea nu se puneau cloș-tile pe ouă (reflexie a faptului că el, cucul, nu-și clocește ouăle), dar se practica altoirea pomilor și se mai scoteau stupii de la iernat (cei care din anumite motive obiective nu au fost scoși la Alexii). Era un moment propice legat de rodul pomilor fructi-feri, pentru care se săvârșeau acte magice speciale, dar era și o zi importantă pentru previ-ziunile meteorologice. Feme-ile strângeau apa rezultată din topirea zăpezii, apă care acum era încărcată cu o energie aparte insuflată de acest moment magic și era folosită ulterior în cosmetică și medi-cina populară. Prestigiul și importanța religioasă a sărbătorii erau și sunt date de consumul ritual al peștelui indiferent în ce zi cade sărbătoarea (dezlegare la pește). Meditând asupra celor ară-tate mai sus (care pentru omul zilelor noastre ar produce un zâmbet de dezaprobare), pu-tem afirma, cu toată convinge-rea, pe baza suportului mito-logic, că toate aceste datini și obiceiuri erau adevărate repe-re sau punți de trecere a omu-lui prin eternitatea timpului și de ancorare a individului în marea simfonie cosmetică, conform credințelor vremu-rilor de atunci. MIHAI CAMILAR