Dezastru în patrimoniul mobil cultural sucevean !

Deoarece nu figurează în niciun inventar, piese prețioase de patrimoniu pot „dispărea” oricând > Patrimoniul mobil cultural sucevean depășește cu mult valoarea defunctei industrii comuniste a județului, este de părere directorul Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național, Aurel Buzincu

Neaplicarea prevederilor Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil a dus la apariția unei stări de lucruri alarmantă. La 8 ani de la promulgarea actului normativ, finanțatorii și deținătorii de piese de patrimoniu mobil nu au procedat la întocmirea inventarului obligatoriu, lipsa sancțiunilor în caz de neconformare lăsând loc dispariției, distrugerii, furtului și traficului ilicit. Ultima inventariere datează din anii ’70, după 1989 multe dintre obiectele cu valoare de fond sau de tezaur făcând obiectul tranzacțiilor ilegale. Județul Suceava deține o poziție privilegiată în țară, din punctul de vedere al bogăției patrimoniale mobile, organele abilitate urmând a face demersuri de revedere și îmbunătățire a legislației în domeniu.

 

Nimeni nu știe ce conțin colecțiile private, bibliotecile școlare și particulare, instituțiile statului sau ale administrației locale, arhivele naționale sau alte fonduri de arhivă! Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național își manifestă îngrijorarea în legătură cu starea patrimoniului cultural mobil din județul Suceava, generată de neaplicarea legislației în domeniu. „Faptul pe care îl semnalăm rezidă în neres-pectarea și nepunerea în apli-care a unor prevederi legale privind patrimoniul cultural mobil, favorizându-se, astfel, dispariția, distrugerea, furtul și traficul ilicit, precum și ab-sența măsurilor de conser-vare, promovare și cunoaște-rea inventarului de patrimo-niu cultural mobil existent pe teritoriul județului”, precizea-ză șeful instituției, dr. Aurel Buzincu. Dl Buzincu arată că respectivul patrimoniu con-ține obiecte prețioase și că, în termeni de piață, acesta de-pășește cu mult valoarea defunctei industrii comuniste a județului. Astfel, în insti-tuțiile muzeale și bibliotecile sucevene există circa 500.000 de piese, dintre care circa do-uă treimi la Complexul Mu-zeal Bucovina. La acestea se adaugă și 25.000-30.000 de piese din inventarul bisericilor, mănăstirilor și schiturilor. Totodată, potrivit unor date incomplete și aproximative, în inventarul instituțiilor de cult sucevene ar trebui să se afle cel puțin 220 de cărți, icoane și textile datând de dinainte de anul 1600, 3300 mai vechi de anul 1700, precum și peste 11.000 de obiecte anterioare anului 1800. „Nu avem, însă, nicio idee despre ceea ce dețin instituțiile de diferite feluri ale statului sau administrației locale, Arhivele Naționale și alte fonduri de arhivă, bibliotecile școlare și particulare, colecțiile private. În același timp, avem doar vagi idei despre patrimoniul unor mănăstiri, despre care știm că sunt veritabile păstrătoare de comori”, subliniază Aurel Buzincu, adăugând că județul Suceava deține o poziție privilegiată în țară, din punctul de vedere al bogăției patrimoniale mobile. În anii ’90, s-a furat mult din biserici, existând, în continuare, premise favorabile în acest sens Directorul executiv al DCCPCN Suceava arată că, în conformitate cu legislația în domeniu, trebuia ca toate aceste bunuri să fie inventariate, iar unele dintre ele trecute în categoriile de fond sau tezaur, ceea ce nu s-a întâmplat. Situație de înțeles, din moment ce, chiar dacă vorbește despre caracterul obligatoriu al inventarierii, legea nu prevede sancțiuni pentru neconformare. „Este adevărat că și legea de pe Dâmbovița este șchiopă, pentru că vorbește despre obligații privind inventarierea și clasarea, dar nu și despre sancțiuni”, susține directorul executiv Buzincu. Legea nr. 182/2000 stipulează că, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare, „cultele religioase, precum și instituțiile publice nespecializate sunt obligate să depună la serviciile publice desconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor, în a căror rază teritorială își au sediul, inventarul de bunuri culturale mobile deținute, în vederea efectuării operațiunilor de clasare”. Cu toate că au trecut aproape 8 ani, la Direcția de Cultură nu a ajuns, în vederea clasării, nici măcar un inventar de la instituțiile nespecilizate, dar nici de la cele de cult. Datele despre patrimoniul mobil al unităților religioase provin din anii ’70, nemaicorespunzând cu listele din acea vreme, „în sensul că multe obiecte au dispărut între timp”. „Nu spun o noutate, pentru că s-a mai auzit de lucrul acesta. Probabil că, în anii 90, s-a furat mult din biserici. Ceea ce pot să spun acum este că există în continuare premise favorabile pentru a se fura…”, explică șeful Direcției pentru Cultură. Directori de unități muzeistice „pun talpa” inventarierii și clasării patrimoniului cultural mobil Așa se face că, din estimatul inventar al patrimoniului cultural mobil aflat pe teritoriul județului Suceava, în prezent sunt clasate doar 450 de piese: 343 în categoria fond și 107 în categoria tezaur. Consecința? Foarte mică parte din patrimoniul mobil este expus și accesibil vizitatorilor, componentele acestuia nefiind cunoscute în întregime nici măcar de specialiști. Aurel Buzincu semnalează că inventarierea reprezintă calea proximă de conservare și asigurare a securității bunurilor, clasarea implicând și asistență din partea statului în acreditarea colecției și finanțarea ei. Pe de altă parte, domnia sa spune că este posibil ca întârzierea, amânarea sau evitarea clasării să aibă la bază rețineri din partea deținătorilor de patrimoniu mobil, procedura punându-i în fața unor cheltuieli culturale sporite. „Muzeele și colecțiile se acreditează funcție de inventarul de piese clasate. Acreditarea înseamnă salariile mai mari și cheltuieli. Probabil că finanțatorii colecțiilor și muzeelor nu vor să plătească salarii mai mari și au ca directori de unități muzeistice oameni care «pun talpa» atunci când este vorba despre a clasa patrimoniul mobil”, a conchis Aurel Buzincu. În acest context, subprefectul Dumitru Pașniciuc a declarat că este recomandabilă organizarea unei întâlniri între conducerea Direcției de Cultură, reprezentanții Instituției Perfectului și cei ai finanțatorilor și deținătorilor de patrimoniu mobil, inclusiv ai cultelor. În urma acesteia, Prefectura va trimite Ministerului Culturii o propunere de inițiativă legislativă pentru amendarea Legii nr. 182/2000, actul normativ trebuind să includă și sancțiuni.