“Ce spuneți despre rosturile pe care le are astăzi Casa de Cultură?”, am întrebat mai mulți suceveni. „Casa de Cultură? Nici n-ar trebui să se mai numească așa. Bazar, obor, suport pentru reclame, oricum am putea să-i spunem, dar nu casă de cultură”, a fost unul dintre răspunsuri. „E o rușine, nu o instituție de cultură, dar asta merităm dacă n-am știut să ne construim în oraș după revoluție o viață culturală de calitate. Avem ce merităm. Cultură cu… hemoroizi”, a răspuns și mai pătimaș un alt sucevean, care ne-a făcut apoi un remember de jumătate de oră a ceea ce se întâmpla în această instituție suceveană în urmă cu 30 de ani. Stagiune permanentă a Operei din Iași, a Filarmonicii din Botoșani, reprezentații ale teatrului sucevean „Matei Millo” etc. Dintre concetățenii cu care am stat de vorbă, unii nu au intrat în Casa de Cultură din Suceava din adolescență, pe alții nu i-a interesat niciodată ce s-a întâmplat acolo, dar mulți nu au habar ce utilitate mai are instituția amplasată în plin centru civic al orașului, singura ce poate găzdui, la cele circa 800 de locuri pe care le are, manifestări de anvergură. Teniși chinezești, discoteci ce explodează și reclame pentru repararea hemoroizilor Aflată în administrarea sindicatelor, instituția face parte, ca și cea din Câmpulung Moldovenesc, dintr-o asociație națională a caselor de cul-tură. Fiind de interes public, acestea nu au avut, din feri-cire, soarta altor obiective din patrimoniul sindicatelor părăsite pe rând în ultimii 18 ani pe măsură ce au dispărut cotizanții din sectoarele indus-triale ale județului. În cursa pentru supraviețuire, a trebuit ca ele “să producă”, iar cea mai la îndemână metodă a fost, pe lângă cea de găzduire a manifestărilor culturale, și cea a închirierii spațiilor. Încet, dar sigur, scopul pentru care fu-seseră construite aceste instituții s-a compromis. Primul semnal flagrant al “deculturalizării” Casei de Cultură din Suceava a fost în urmă cu mai mulți ani, când în holul instituției s-au mutat comercianții chinezi să-și vândă marfa, locul aducând iz-bitor de mult cu un colț dintr-un bazar mirositor a teniși ieftini, din preajma Bucureștiului. Sala de Spectacole, nu foarte curată și tot mai îmbătrâ-nită de trecerea anilor, poate fi închiriată de oricine, pentru orice fel de manifestări, destul de puține culturale și mai mul-te de altă natură, cum ar fi balurile bobocilor liceeni, lansări electorale de candidați și alte evenimente ce au nevoie de loc mult pentru public. Încălzire pe timpul iernii nu există și, chiar de ar fi, organizatorul ar avea de plătit sume exorbitante dacă ar „comanda” acest confort. Astfel că puținii artiști ce vin cu reprezentații la Suceava termină spectacolele traumatizați și vineți de frig. La rândul lor, după ce au plătit pe bilet între 50 și 100 de lei, spectatorii au șanse mari la câte o pneumonie sau la o otită, ultima din cauza curentului infernal ce bântuie în sala de spectacol. La subsolul clădirii funcționează în prezent două discoteci, una dintre ele fiind mistuită de un incendiu în august 2006. S-a ales atunci scrum nu numai din subsolul… cultural al Casei, ci și de ferestrele clădirii, ce au explodat din cauza temperaturii ridicate. Au fost înlocuite, iar viața… culturală de noapte a sucevenilor a putut continua pe aceleași vechi repere. Alte spații situate pe cele trei niveluri ale clădirii au fost închiriate pentru un birou de schimb valutar, agenție de turism, centru de închirieri video, magazin de mobilă etc., obiecte de activitate departe de tot de rosturile unei case de cultură. Există și o terasă în preajmă, draguță, de altfel, dar ai cărei clienți se ușurează de bericele tot în Casa Culturii, aceasta punând la dispoziție toaletele aferente. Impactul cel mai ”cultural” oferit însă localnicilor a fost cel recent, de pe fațada instituției. În buricul târgului, în inima ora-șului, pe o clădire-reper cum este Casa Culturii, a fost întins vreme de două luni ditai ban-nerul în care un centru medical făcea reclamă tratamentu-lui pentru hemoroizi. Ultimul cuvânt, scris cu caractere mari și îngroșate, se putea citi clar chiar de pe Dealul Cetății de Scaun, fără binoclu. Bannerul a distrat și a scandalizat în același timp sucevenii care nu visau să vadă așa ceva pe o instituție de cultură. Reclama a dispărut, din fericire, de câteva zile, rămânând în continuare pe frontispiciul clădirii cele care sunt mai “comode” la privit, a unei fabrici de înghețată și a unei fabrici de bere din municipiu. „Ne-au ajutat să supraviețuim” Rodica Brânză, directorul Casei Culturii Suceava, este conștientă de toate anomaliile și compromisurile pe care, în calitate de administrator, a trebuit să le facă actului cultural și rostului pe care îl are instituția în viața orașului. Dar are și motivația. „Închirierile de spații, reclamele afișate ne-au ajutat să supraviețuim. Sin-dicatul administrează, dar nu dă bani, iar facturile la utilități trebuie plătite. Am reușit să fim la zi cu toate taxele și impozitele, pentru că, dacă nu le-am fi plătit la vreme, nu mai reușeam s-o facem niciodată. Acum strângem bani pentru centrala termică și, poate, la iarnă lumea nu va mai îngheța de frig în sală. Bannerul care a născut atâtea discuții și iro-nii și care nici nouă nu ne-a picat bine a fost unul dintre compromisuri, pentru a putea găsi resurse să înlocuim geamurile sparte la incendiu. Facem ce putem să existăm și să servim în continuare interesului public. Avem câte patru re-prezentanții cu piese de teatru pe lună, concerte, lansări de carte, expoziții. Sigur că este loc de mai bine.”, a declarat Rodica Brânză. Este loc pentru mult mai multă cultură, am completa noi, dacă și-ar bate capul în acest sens și alți factori de decizie din oraș. Sala mare, sala de expoziții și biroul directorului – singurele spații neînchiriate din Casa de Cultură din Câmpulung La Câmpulung Moldovenesc, scopul pentru care ar trebui să existe o casă de cultură este și mai degradat. Sala mare este încă disponibilă spectacolelor aduse de impresari, dar extrem de rare. Frig și curent și aici pe timpul iernii. Mai vine vremea Fes-tivalului de teatru-lectură „A-lo Câmpulung”, mai „Întâlniri Bucovinene” (ce se țin în sală numai dacă plouă) și cam atât pe linie culturală. Până în ur-mă cu 3 ani, sala a fost închi-riată adunărilor istericoase ale grupului „Delfinii”, un grup piramidal ce iniția naivii, cu ușile închise, în a face averile de pe lume. Ușile se deschideau însă imediat contra sumei de 1200 de euro, ce trebuiau dați pe o “carte de învățături” care asigura chipurile succesul deplin. Grupul a întrat însă în atenția autorităților, iar contractul cu Casa de Cultură din Câmpulung Moldovenesc a fost reziliat de proprietar înainte ca treburile să se complice. Neînchiriate încă au rămas sala în care bătrânul director Vasile Tanu, singurul mese-riaș în organizări de spec-tacole rămas după ’89 în Câmpulung, organizează încă, cu eforturi supreme, expoziții de pictură, de fotografii, lansări de carte, ca și propriul său birou. În restul spațiilor funcționează, cu chirie, o sală de internet, o asociație de proprietari, o societate de asi-gurări, un copiator, un comerciant de naturiste. La subsolul instituției e mai rău ca într-o tavernă. În principiu se joacă tenis de masă, dar, acolo, copii de 8-10 ani, tineri și adulți „fac sport” la grămadă, într-un fum să-l tai cu cuțitul și împiedicându-se uneori de câte o sticlă de bere uitată pe sub mese. Aerul este irespirabil, iar colțurile sălilor pavate cu mozaic sunt atât de slinoase încât nu e greu de văzut că o cârpă cu detergent n-a mai trecut peste ele de ani. Drumul spre toaleta de la subsol, dar și toaleta în sine sunt o aventură. Din cauză că nivelul canalizării orașului este mai ridicat decît canalizarea instituției culturale, dar și pen-tru că la Câmpulung rețeaua plu-vială se varsă în cea menajeră și invers, într-un haos subteran exemplar, la orice ploaie mai puternică toate laolaltă în casa de cultură, cu tot ce au ele… maro. Noi am nimerit într-o zi bună și tot ne-am grăbit să ieșim. Am spus atunci…:”împuțită cultură”! La Vatra Dornei, se poate Casa de Cultură „Platon Pardău” din Vatra Dornei este una dintre puținele instituții de acest gen care și-a păstrat caracterul de instituție care promovează arta și cultura. Și asta poate din cauză că este în administrarea Primăriei. Din februarie 2002, în această instituție ființează o sală multifuncțională, „Salonul Alb”, în care se desfășoară periodic diferite evenimente culturale și artistice: simpo-zioane, dezbateri, microconcerte, expoziții de pictură, grafică, sculptură, ceramică, artă fotografică. Printre cele mai recente evenimente care au avut loc se numără vernisajul expoziției de pictură aparținând lui David Croitor, invitat fiind criticul de artă Valentin Ciucă. În cadrul Casei Municipale de Cultură funcționează Teatrul popular „Ion Luca” format din tineri liceeni îndrumați de actorul Mihai Henț, având la activ două piese montate, „Deșteapta Pământului” și „Vin americanii”, piese cu care tinerii actori s-au bucurat de premii la festivalele de teatru naționale. Tot aici își desfășoară activitatea fanfara municipală condusă de prof. Marian Proboteanu și Ansamblul Folcloric „Dorna Dorului”, îndrumător Dumitru Candrea, ansamblu care este cunoscut atât în țară cât și în străinătate. Lunar, în sala mare se desfășoa-ră spectacole de teatru cu trupe de actori profesio-niști de la București, Cluj, Piatra Neamț, Tg.Mureș, Galați etc. În perioada 1-3 august s-a desfășurat aici prima ediție a Fes-tivalului Național de Folclor pentru Copii „Dorna, plai de joc și cântec”, unde au participat peste 200 de artiști, iar pe 8 august a avut loc spectacolul cu piesa „Doi dintre noi” cu trupa de teatru Passepartout a binecunoscutului actor Dan Puric. În prezent, se fac pregătiri pentru Zilele municipiului, din perioada 19-21 septembrie, și pentru Festivalul Teatrului Dornean. În ceea ce privește lucrările de renovare a clădirii, în urmă cu doi ani s-a introdus sistemul centralizat de încălzire, iar în acest an a fost aprobată pe lista de investiții efectuarea studiului de fezabilitate și a expertizei tehnice pentru reabilitarea clădirii. Cultură pe banii municipalității și la Rădăuți Casa de Cultură din Rădăuți este tot a municipalității. Consiliul Local a cheltuit anul a-cesta aproape 400.000 de lei pentru lucrările de amenajare a sălii de spectacole și pentru lucrări la fațadă. Au fost înlocuite ușile și instituția beneficiază de încălzire centrală. Un singur spațiu este dat în chirie, unui ziar, rostul cultural al in-cintei fiind păstrat cu sfințe-nie. Mircea Băncescu, directorul Casei de Cultură din Ră-dăuți este mulțumit de activitatea instituției și de ceea ce oferă ea locuitorilor munici-piului. „Avem stagiune permanentă, un spectacol pe lună, cu Teatrul Ludic din Iași, și colaborăm cu Filarmonica din Iași care vine cu câte un concert o dată la două luni”, a declarat el. La fel de încântat este însă și de activitatea ansamblului „Florile Bucovinei” care, în toate concertele locale, naționale și internaționale susținute se recomandă ca „Ansamblul Casei de Cultură Rădăuți”. Artiștii rădăuțeni fost anul acesta în Turcia, unde au susținut 12 spectacole în 5 zile. De Zilele Municipiului, la începutul lui iulie, Casa Culturii din Rădăuți a fost gazda Festivalului internațional de folclor „Arcanul”, la care au participat artiști din Austria, Italia, Georgia, Macedonia, Ucraina, Bulgaria.
Comentarii