70 de ani de existență a Societății Scriitorilor Bucovineni

 

– Stimate dle Ion Beldeanu, în această toamnă se împlinesc 70 de ani de la înființarea Societății Scriitorilor Bucovineni (12 noiembrie 1938). Vă rugăm, pentru început, să evocați momentul, împrejurările apariției ei. – Despre începuturile Societății Scriitorilor Bucovineni au scris atât Mircea Grigorovița, un cercetător ambițios al trecutului cultural al Bucovinei (vezi trilogia sa „Din istoria culturii în Bucovina”), cât și Mircea A. Diaconu, autorul volumului ”Mișcarea Iconar” . Oricum, apariția SSB în 1938, printr-o adunare de constituire desfășurată la Cernăuți, “ era o necesitate vădită”, notează M. Grigorovița. Cu acest prilej, Mircea Streinul, figură emblematică a scrisului din Bucovina, “a reușit – notează M.G. – să-i reunească pe scriitorii bucovineni într-o societate” devenită sau considerată inițial o secție a Societății pentru Cultura și Literatura Română în Buco-vina (SCLRB). Totuși, M.A. Diaconu nu se arată prea în-cântat de apariția respectivei Societăți, mai ales că “literatura, după cum afirmă unii dintre predecesori, nu constituia o necesitate spirituală”. De altfel însuși Mircea Streinul, liderul scriitorimii cernăuțene, vorbește despre diletantismul literaturii bucovinene, în faza sa inițială. Și aceasta pentru că respectivul Mircea Streinul zice, între altele, că “Poeții, cei mai mulți purtau lavalieră și gângureau dulci stihuri amoroase, după care deve-neau” ceea ce erau, adică profesori, politicieni, gazetari, iubitori de lectură etc. Fără a intra în alte amănunte, trebuie conchis că, dacă mișcarea literară din Bucovina a început prin susținerea unei acțiuni de în-drumare culturală, cum crede și M. A. Diaconu, aceasta avea să devină și să impună “dacă nu o viziune proprie asupra artei”, atunci o implicare a oamenilor de litere în “marele mister al existenței”, cum conchide același M.A. Dia-conu. – Sunteți, de la reînființare, în fruntea acestei Societăți, deci cel mai în măsură să alegeți din istoria nouă, ca să-i spunem așa, și să-i răsfoiți, pentru cititorii noștri, cele mai semnificative pagini. Legate, de pildă, de program, membri, manifestări, de prestigioasele Premii SSB, de “Bucovina literară”… Vă ascultăm, dle Ion Beldeanu! – Trebuie recunoscut un adevăr ce n-ar putea să convină nici acum, așa cum n-a plăcut nici odinioară, atunci când a fost rostit și anume că înainte de 1918 Bucovina n-a avut cum și prin ce să influențeze literatura română. Abia Unirea cu România stimulează elanul creator și implicit dorința de sincronizare cu realitatea culturală a țării. Probabil sărăcia aceasta înainte de evenimentul anunțat explică de ce G. Călinescu avea să aprecieze că apropie-rea, contactul cu literatura modernă “nu se potrivește structurii rurale a Bucovinei”. Altfel zis, apariția grupării literare de la revista “Iconar” și apoi înființarea Societății Scriitorilor Bucovineni reprezintă saltul așteptat al vechii Provincii, al Bucovinei adică, ceea ce a constituit și o provocare. Nu întâmplător SSB și SSR (Societatea Scriitorilor Români) sunau atât de apropiat una față de cealaltă. În esență, apariția SSB se voia înțeleasă ca o expresie a emancipării intelectuale (și artistice) a vechii provincii a Cernăuților. Se voia deci conectarea la pulsul literelor române. (Ceea ce ar trebui și astăzi înțeles). De altfel SSB derula la vremea respectivă, așa cum am menționat, șezători literare, deplasări de grup, întâlniri cu cititorii etc. Datorită SSB a apărut și revista “Bucovina literară”, mai întâi ca supliment al ziarului “Bucovina”, apoi ca publicație de sine stătătoare. Nu trebuie uitată nici Colecția SSB în care au apărut și figurau Mircea Streinul, Iulian Vesper, George Drumur, Traian Chelariu, Teofil Lianu, E.Ar. Zaharia, George Antonescu, Vasile Posteucă și alții. Existența SSB după 1990 a adus câteva noutăți: în primul rând definirea ca publicație de interes național a “Bucovinei literare” (după un început mai puțin relevant), apoi implicarea SSB în derularea manifestărilor literare de anvergură: Concursul Național de Poezie “Nicolae Labiș”, Festivalul literar “Eusebiu Camilar – Magda Isanos”, Festivalul literar “Mihai Eminescu” și acordarea Premiului “Eminescu” de la 15 ianuarie. De asemenea, începând din 1995, SSB oferă Premii literare celor mai valoroase cărți de istorie și critică literară, poezie și proză și dispune de o librărie a Uniunii Scriitorilor din România care găzduiește, aproape cu regularitate, manifestări specifice. – E ușor de înțeles acum, pentru oricine, că împlinirea celor 70 de ani reprezintă un prilej de sărbătoare. Cum v-ați propus să fie? – Dincolo de orice trebuie spus așa cum aminteam că, înainte de 1918, Bucovina n-a avut cum și prin ce să influențeze literatura română. Doar Unirea acesteia cu România provoacă implicit și dorința de sincronizare cu realitatea culturală a țării. Desigur starea aceasta despre care vorbim explică de ce marele Călinescu avea să considere că apropierea, con-tactul cu literatura modernă “ nu se potrivește structurii rurale a Bucovinei”. (Dar celelalte provincii aveau o altă structură?). Deci apariția grupării literare de la revista “Iconar” și apoi înființarea Societății Scriitorilor Bucovineni constituie saltul așteptat al vechii Provincii, al Bucovinei adică, ceea ce a determinat și o provocare, să-i spunem așa. Aceasta explică de ce Societatea Scriitorilor Bucovineni și Societatea Scriitorilor Români, așa după cum am mai spus, aveau tangență una cu cealaltă. În esență, apariția SSB se voia a fi o expresie a emancipării intelectuale a vechii provincii ce trebuia să ducă la sincronizarea acesteia cu pulsul literaturii române. N-aș vrea să detaliez intențiile ce vizează evenimentul despre care vorbim. Depinde în ce măsură vom fi sprijiniți pentru a-l derula, pentru că aceasta înseamnă primirea de invitați, realizarea unor manifestări, crearea condițiilor necesare pentru ca cei sosiți aici să perceapă importanța evenimentului vizat. Țin să precizez doar că, în afară de adunarea jubiliară, vom scoate un număr aniversar al “Bucovinei literare”, solicitând colaborarea unor cunoscute personalități literare din țară și nu numai. – Proiectul este frumos, interesant, pe măsura evenimentului sărbătorit. De cine și de ce depinde realizarea lui? – Realizarea proiectului despre care vorbim depinde în mare măsură de coordonatorul și susținătorul nostru: Consiliul Județean Suceava. Am fost de altfel la dl președinte Gheorghe Flutur căruia i-am prezentat intențiile menționate. Sper ca așteptările noastre să se împlinească. Numai prin implicarea sa vom putea duce la capăt ceea ce ne-am propus. Dar nu pot să nu menționez, în trecere desigur, felul în care privesc răuvoitorii existența și implicarea SSB în viața Sucevei, a Bucovinei, chiar în acest an jubiliar. Recent a apărut o tentativă de evaluare a rolului SSB în istoria recentă a Bucovinei. E vorba de o încercare de monografie intitulată “Societatea Scriitorilor Bucovineni”. Autorul în cauză conchide astfel: “ Datorită comunistoizilor Societatea Scriitorilor Bucovineni nu a mai reînviat, deși, de prin 1990 încoace s-a tot încercat o formulă SSB credibilă”. Deci, pentru respectivul, SSB nu există și nu se ferește să o spună chiar cu acest prilej aniversar. N-are rost să intru în detalii: pe scurt, autorul nu face altceva decât să denigreze ceea ce a realizat și este astăzi SSB, mai exact ce se întâmplă sub auspiciile sale, numind-o nici mai mult nici mai puțin decât “ făcătura SSB”. Dar subiectul n-a fost epuizat și mă văd nevoit să revin. Interviu realizat de Doina Cernica