Sublimul punct comun…

Nu mă socotesc o fire mult prea orgolioasă dar nici pe de-parte o sfântă căzută din ceruri, care are dreptul să împroaște cu noroi. Spațiul de ziar nu este un loc în care să ne rezolvăm răfuielile personale, acesta este un lucru știut și ar suna destul de fals, de ciudat dacă aș spune că ziaristul trebuie să se afle în slujba cetățeanului. Cu respect față de ziarul care mă găzduiește de ani buni, aș spune mai degrabă că jurnalistul trebuie să fie omul în care tu, ca individ, oricine ai fi, să poți avea încredere, omul căruia să-i spui problemele pe care le ai, neajunsurile tale, pentru ca într-un fel cineva care are putere să te poată ajuta. Semnalam nu demult un incident pe care l-am avut cu un angajat al Poliției de Frontieră, situație care m-a determinat să ocup un spațiu de ziar, descriind întâmplarea, care ar fi putut fi lesne considerată o problemă personală.

 

Revin asupra temei, conturând ideea că întâmplarea cu pricina mi s-a părut un soi de atac la libertatea presei. Nu vreau să bat monedă pe un fapt trecut, ci vreau doar să semnalez promptitudinea de care a dat dovadă Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava, care îmi comunică, printr-o adresă emisă la data de 4 august, că s-a sesizat cu privire la articolul apărut în „Crai nou” în data de 24.07.2008, intitulat „Supermanul de la Poliția de Frontieră” și în urma verificărilor efectuate s-a dispus atenționarea agentului șef respectiv din cadrul IJPF, pentru comportamentul adoptat la data de 22.07 2008. Pentru că nu i-am scris nu-mele agentului șef nici în articolul amintit nu i-l voi scrie nici astăzi! Vreau să subliniez încă o dată că nu pornesc în demersurile mele cu gânduri de rău sau vendetă. Vreau să cred din toată inima că a fost o neînțelegere și îi doresc agentului șef numai bine! La urma urmei, între jurnaliști și polițiștii de frontieră, și nu numai, ar trebui să existe un punct comun, concentrat pe adevărul și dreptatea care fac lumea mai frumoasă!