Vă salut, cu respect, domnilor militari !

Am fi putut spune că asta este treaba lor. Că pentru asta sunt plătiți. Să salveze lumea la necaz, să stea primii în fața potopului, să protejeze, să “încaseze” ei în locul oamenilor. Așa și este, dar zilele când nenorocirile s-au abătut recent asupra sucevenilor au scos la iveală mai mult decât atât. “Sacrificiu și devotament” este motto-ul militarilor specializați în situații de urgență așa cum “Lege și ordine” este cel al jandarmilor. Sunt cuvinte mărețe, potrivite parcă vremurilor la fel de mărețe, când a fi erou însemna să mori cu arma în mână apărând pământul patriei. Ne-am convins însă că militarii nu trebuie să mai pornească la luptă în sunet de trompetă pentru devotamentul, sacrificiul, respectarea legii și a ordinii ca să ne facă să-i onorăm.

 

Au venit primii și au plecat ultimii când a venit potopul. Cu apa până la piept, au cărat oamenii în spinare și puteau să moară în timp ce salvau vieți, având, în momentele de disperare și nebunie, câte o vorbă de îmbărbătare pentru cei năpăstuiți. Le-au păzit locuințele inundate, pentru ca hoții să nu dea iama printre cele neluate de ape și au avut grijă ca fiecare să-și primească ajutoarele venite după coșmar. Când apele s-au retras, și-au suflecat mânecile și au ajutat mai departe populația, săpând șanțuri, desfundând șanțuri, luând mâlul la lopată, curățind curțile de resturi, pentru ca omul deja disperat să nu simtă cât de mare îi este disperarea. Zile în șir și-a văzut familiile doar câteva ore și, vorba unui amic în uniformă, “nevestele bombăneau, dar ei își trăgeau deja ciubotele să iasă din casă”. Au muncit disciplinați, dar și pentru că i-a impresionat nenorocirea oamenilor. Și asta nu-i trecut în fișa postului niciunui militar. Pentru toate de mai sus și pentru încă altele, nu pot decât să vă salut, militărește, cu respect!