Îmi plac porcii…

Am mai pus lăbuța pe o cărticică! Una ușurică (…ca femeile alea!), vacanțieră. Îți dau și ție, știi că nu prea-mi place să pap, să mă desfăt… singur! Volumașul, de colorit intens și vădit plesirist, n-are, acolo, nici barem un două sute de paginuțe, da’ ce are – apoi are! Cu ce să-ncepem?! Cu-nceputul, natural. Haideți a-tunci să procesăm un pic, și la botez, la cumătrie.

 

Opulețul, cu îndelungă titulație, se cheamă pe înțelesul tuturor: Cartea de căpătâi a hedonismului / Arta liniștii și a plăcerii. Dumnezeule, doi iepuri dintr-o plesnitură! Și liniște, și plă-cere!? Hîî? Când unii luptăm o viață și nu ne-ntâlnim defel cu nici de una. Nostim dar lucrarea – autor, de care nu ni se spune nimic!: Michael Flocker !? – a apărut la cogeamite Humanitas-Liiceanu Gabi cetire-editură. Îi dau drumul, bine ține-te… Arta… se deschide îndrăzneț & vioi: cu ditai citat din taica Platon (capul cel mai mintos al Vechimii: Nimic dintre cele omenești nu este cu adevărat important. Nash-pa!). Apoi-apoi, defilează mișto cu Epicur (Plăcerea este începutul și sfârșitul traiului ferice), se plimbă cu Leonardo da Vinci (Așa cum o zi petrecută frumos aduce somn fericit, o viață petrecută frumos aduce o moarte fericită) ori cu excentricul William Blake (Calea cea plină de ne-cumpătare duce la palatul înțelepciunii, SIC!). Ca să nu mai spui, și să sfârșesc, de nostim-obezul Sir Winston Churchill, care cuvântează parșiv-memorabil: Îmi plac porcii. Câinii ne consideră mai presus de ei. Pisicile ne consideră mai prejos de ele. Porcii ne consideră egali. MISHTOO!! Păăi, nu?! Hai la treabă, atuncilea, du-gle-șu-lee! Ce este și ce se spune în propoziții… Plăcerea este bună. Raiul a fost un loc amu-zant. O fi rău să faci excese, nu zic, dar să te lipsești singur de cele bune e de-a dreptul stupid. A trăi doar din muncă încrâncenată, virtute, sacrifi-ciu și autodisciplină înseam-nă să fii martir, iar martirii sunt execrabili ca amanți, pri-eteni și musafiri… (pag. 12). Trist, da’… Viața din care lipsesc plăcerea, frumusețea și un grad mare de confort e tristă și e complet irosită. În ciuda predicilor cu care ne împuiază capul habotnicii, cei care ne învață cum să tră-im și psihologii blazați, e foarte bine dacă te distrezi (p. 13). Voi sunteți urmașii Rrr… În anul 146 î.e.n. romanii cuceriseră Grecia, dar prin cucerirea Persiei de către Alexandru Macedon ideile grecilor și modul lor de viață și-au croit drum către Egipt și Ori-entul Apropiat. Cu toate că romanii aveau o cultură diferită, au apreciat școala de gândire epicureană. De fapt, ei au ridicat pe noi culmi cul-tul plăcerii. Imperiul Roman, aflat în maximă înflorire în anii 100 e. n., cuprindea cam jumătate din Europa, o mare parte din Orientul Mijlociu și coastele nord-africane. Roma era capitala și, cu cei aproape un milion de locuitori, era cel mai mare și mai spectaculos oraș din lume. Romanii înșiși erau o gașcă nerușinată de hedoniști zurbagii… (p. 19). Hîî, purceluși din turma lui Epicur! Ehei, ce vremuri! De-a lungul timpului, clasele supe-rioare romane au transformat mesele într-o formă de artă, cu mai multe feluri din cele mai exotice alimente și condi-mente existente. Ouăle, fructele și crustaceele erau urmate de un fel principal din carne de animale, pește sau păsări, și de prăjiturile îndulcite cu miere. Toate aceste bunătăți erau ajutate să treacă în stomac de cantități mari de vin, întrucât știința fermentației era de-acum bine stăpânită și, desigur, nicio orgie dionisi-acă n-ar fi deplină fără tot soiul de relații sexuale cu sclavi, frați și surori și neveste de senatori… (p. 20). Zbânțuiții ani ’60. „Aprinde-te, intră în rezonanță și retrage-te din societate” a devenit mantra (cuvinte magice în budism) unei generații întregi care refuza conformismul. Epoca psihedelică (halucinogenele!?) a inaugurat amorul liber, starurile rock autodistructive și visurile despre pace, țevile armelor erau astupate cu flori, iar cultura pop era deturnată de puștime. În căutarea nirvanei (dezintegrarea serenă, topirea în univers) s-a trecut prin filosofii orientale, plete și protest politic (p. 23). Morala?! Și chiar dacă putem trage învățăminte din căderea unui imperiu, su-primarea libertăților și plăcerilor nu vor reuși nici-odată să împiedice haosul și distrugerea create de politicile greșite și religiile extremiste. d. b.