S-a întâmplat în Suceava…

Spunea cineva pre numele său Grigore Alexandrescu, acum aproape două secole: „Minuni în vremea noastră nu văz a se mai face”, dar se vede treaba că a greșit. Prolificul fabulist nu a trăit în timpurile de acum, altfel cu siguranță că și-ar fi schimbat fără regrete impresia… dacă ar fi luat la cunoștință despre o întâmplare petrecută nu mai departe de sâmbătă, în Suceava.

 

Doi flăcăi originari din Botoșana, frați, proaspăt întorși din Albion, unde prestaseră munci în construcții vreme de câțiva ani, de le ieșise pe nas de atâta căpătuială, au poposit la o casă de schimb valutar din areal, pentru a schimba niște valută. Aveau la ei 700 de lire și i-au zis fătucii dindărătul ghișeului că doresc să le dea 200 de euro și de restul lei românești. Obișnuiți cu fair play-ul gentlemanilor britanici ori poate pur și simplu teribil de grăbiți și de nededulciți la mersul lucrurilor în patria pe care o lăsaseră în urmă cu multă vreme, cei doi au mers pe încredere și n-au mai numărat banii. S-au urcat în mașină și au pornit spre Botoșana. Acasă, bătrânul lor tată s-a pus pe scărpinat în cap la vederea sumei și i-a întrebat cu cât au schimbat cele 700 de lire. Frații i-au răspuns că nu mai știu cursul, nici nu îi intere-sase vreo clipă, însă, la numărătoare, și-au dat seama că au greșit. Amarnic, pentru că, găligani și fără bun simț, apucaseră să plece de la casa de schimb valutar cu… vreo 300 de milioane de lei vechi în plus. S-au urcat în mașină și au dat fuga înapoi la Suceava, cu gândul la nenorocirea care o păștea pe fătuca din spatele ghișeului, care, de căscată ce era, avea să plătească multă vreme de atunci încolo oalele sparte. N-au mai găsit-o, închisese cașcarabeta, însă flăcăii au întrebat în stânga și-n dreapta, până au dat de patron. Care a rămas cu gura căscată, dar și-a revenit ulterior pentru a le spune că paguba ar fi suportat-o cea care o făcuse. „Ce vreți, băieți, în schimbul gestului vostru? Nu întâlnești pe toate drumurile așa ceva!”, li s-a adresat patronul celor doi frați. Ce să vrea, au răspuns aceștia, 50 de euro, pentru benzină, să ajungă înapoi în Botoșana!!! S-a întâmplat în Suceava, pentru că doi flăcăi pe care Occidentul i-a învățat să fie corecți, au știut un lucru: banii nu erau ai lor. Extrapolând periculos de romantic, câți dintre așa-zișii funcționari publici, care mănâncă lefurile cu lingura și nu-și merită nici cât negru sub unghie sumele încasate lunar, vor fi fost văzuți că dau iama prin cele casierii să restituie o parte din bani pentru că nu-i merită și nu sunt ai lor? Minuni în vremea noastră…