Dar de o vom scălda în multă băutură…

Merem la mare. F. bine! Mergeți băieți (& fete), numai mereți. Că plata voastră multă e… Că uite ce zice până și prin scriptele cele sfinte (Filocalia, vol. 1, pag. 328): Nimeni n-a spus că a te duce la băi ar fi ceva păcătos sau nesocotit. Dar a te feri de ele pentru păzirea curăției este semn de tărie și de înfrânare… Păi, cum așa?! Uite cum așa…

 

Pentru că, astfel, nici îmbăie-rea voluptuoasă nu ne va mo-leși trupul, nici nu ne vom aminti de goliciunea fără cinste a lui Adam, silindu-ne să aco-perim cu frunzele aceluia a doua pricină a goliciunii noas-tre, mai cu seamă noi, cei care, scăpați de curând din strică-iunea vieții, să ne unim, prin uitare de trupul nostru, cu frumusețea curăției. Frumu-sețea curăției! Ce mișto! Nu mă bag. Fiștecare facă dupe cum îl taie căpățâna lui. Ori mai abitir, corpul său… Fie-care pt. sine croitor de pâne… > Apropo… Veni lelea Eleonora înapoi în sat. Fu și ea, ca omu/ca femeia, în stațiune. Acasă, printre alte povestiri colorate, picante și îndrăz-nețe, ne mai povesti una… Am venit în tren cu doi tipi. Supă-rați rău. Erau de la Emo… Țară, țară, vrem ostași. Cu Emo & Imo, intrăm și noi în rând cu lumea. Dacă știe tătă baba de mișcarea, curentul, fashion-ul ăsta… > Ș-alta (absolut autentică), tot de la țara mea. În ogradă, bunica și nepoțelul. Țâncul, scâncind că n-are și el o minge pe-aproape. Nu-i bai. Îl liniștește bunica. Și-i întinde generos și volup-tos pieptul de aramă, de ar-gint… țâțele ei opulente, îm-belșugate, măruțe cât ugerele Joianei. Prichindelul de colo: Și… am eu voie să mă joc cu eii?! -/ Sigur că da, puișor, joacă-te cât vrei, numa’ să nu ieși în drum cu ele… Așaa m-aș mai juca și ieu!, uu! Ș-aș da vaca ș-un vițel sî mai fiu iar tinerel… hî-hîî… > Fusei, în uichend, la un parastas. La urmă, natural, câte un strop de vin acolo, colivă, pomană. Neamurile îndemnau vârtos: Luați și-un pahar de vin! / Cum să nu, că doar… in vino veritas… Părintele, de colo: In vino… vomitas ! Am înghițit, după asta, și mai cu poftă gă-lușca, găluștele! Am înghițit mai bucuros și cupa cu vin. Cupele, lele… Că doar știu că nu-i bai, a spus-o însuși atât de frumos și convingător și episcopul ăla mare intitulat Diadoh al Foticeii: Precum pământul udat cu măsură face să răsară cu cel mai mare spor sămânța curată semă-nată în el, dar înecat de multe ploi aduce numai spini și mă-răcini, așa și pământul ini-mii, de vom folosi vinul cu măsură, va scoate la iveală, curate, semințele ei firești, iar pe cele semănate de Duhul Sfânt în ea le va face să răsară foarte înfloritoare și cu mult rod; dar de o vom scălda în multă băutură, va preface în spini și mărăcini toate gân-durile ei… Tu te-ntreabă, a-tunci, și socotește… > Ceva de citit?! Că tot e vacanță (și poate au vreun gând, vreun feeling, acolo)… > Sarah I-vens, Ghid de măritiș pentru fete moderne, apărut taman la Humanitas-ul Liiceanului Gabi. Da, e așa numita colecție Cocktail, un fel de literatură pt. …puicuțe! Cărți ușurele, jucăușe, simpatice, de ce nu, care să nu dea bătaie de cap. Ci, poate, doar de corazon… Aci mă simt dator să fac o derogare. Și uite cum devine… Mere ginerică (potențial) să se sfătuiască cu cel mai mintos om din sat, înainte de-a pune pirostrii. Ei, moșule-înțelep-tule, ce fac, să mă-nsor au ba, am 18 ani?! Și moșul de colo: Voinicule, orice vei face tot te vei căi… Am închis… lada, acolada. Altă carte de citit, te va surprinde, poate. E… Carte de bucate boierești. 200 de rețete cercate de buca-te, prăjituri și alte trebi gospo-dărești, apărută la Iași, în 1841, sub iscăliturile – ai să te miri! – ale lui Mihail Kogăl-niceanu & Costache Negruz-zi. Editura Vremea o retipă-rește acum… Bravos. Poftă bună! Uite tu cu ce se ocupa cogeamite ministrul de exter-ne, comandantul suprem al diplomației moldave! Omul care a murit departe de țară, la a 11-a (unsprezecea) opera-ție, într-un spital fritzesc. O-mul cu condicuță șugubăț-e-rotică (rămasă posterității și descoperită recent), unde-și însemna toate duducile răstur-nate la veatza lui… Na, pofta vine păpând. Crăpând… > Sorry, da să știi că nu-s bureți prin… codrule, măria sa! Ce găsești e… viermănos. Nu te căina, vine mintenaș recoltă nouă! Parantesă parșivă… Cei mai zeloși strângători de bureți de pe plaiurile țării îs țiganii. Fac și ei un ban, de ce nu… Se duc de-i oferă pensiu-nilor pe bani, sigur, mai puțini decât scot dumnealor cu onor clientela. Țiu să vă spui, chiar din surse bucătăristice, că bureții cu viermi nu-s dați defel la o parte, nici vorbă, nici pomeneală! Cum să arunci frumusețe de hribi, de hulubițe, dee… Se fierb, nepoftiții se ridică la suprafețe, mă rog, se mai sărează, da proteinele tot rămân. Și ce dacă?! Învestmântați frumușel în mirodenii și ingrediente care de care mai apetisante și delicioase, mmm… Îmi cer scuze c-am fost cam scârbos, viermănos. Da’ practica îndoielnică e… Mai ții minte, Elena Ceaușescu îi numea astfel pe poporeni. Și, când te uiți la unul ca botoșă-neanul, dementul violator criminal găbjit în uichend, chiar că-i dai dreptate… d. b.