Duminica Rusaliilor

„Iar în ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii –Iisus, stând între ei, a strigat, zicând: dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea! Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui.”
 

Astăzi, precum zice Sfânta Scriptură, este: “ziua cea mare a praznicului”. Sărbatoarea de astăzi este închinată Celei de a Treia Persoane a Sfintei Treimi. Noi, creștinii, încercăm să înțelegem cum se implică Duhul Sfânt în viața noastră și în ce măsură Mângâietorul este receptat de noi, cât de trebuitor ne este nouă harul Duhului Sfânt pentru lucrarea mântuirii celei întru Hristos. Mai întâi trebuie să știm că Duhul Sfânt este absolut de trebuință Bisericii, pentru că, a Treia Persoană a Sfintei Treimi fiind, este cel care-l face prezent prin milenii pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Pentru că de la momentul Nașterii Sale, mergând pe firul evenimentelor surprinse de Sfintele Evanghelii și până astăzi suntem în starea fericită de a înțelege cât de mult înseamnă Duhul Sfânt pentru perpetuarea și actualizarea mântuirii cea întru Hristos. Mântuire aflăm numai în Fiul lui Dumnezeu Întrupat, aceasta ne-o spune Sfântul Apostol Petru: „Întru nimeni altul nu este mântuirea; căci nu este sub cer niciun alt nume dat între oameni în care trebuie să ne mântuim (Fapte.4,12 )”. Hristos Domnul S-a înălțat la ceruri după ce Și-a încheiat misiunea încredințată de Tatăl. S-a înălțat la ceruri nu ca să ne părăsească, ci ca să ne trimită pe Duhul Sfânt. Domnul Iisus Hristos le-a spus Apostolilor Săi: “Este de folos să mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă mă voi duce Îl voi trimite la voi. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului vă va călă-uzi tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci câte va auzi va vorbi și cele viitoare vă va vesti.” (Ioan 16,7.13). Duhul Sfânt este Persoana Treimi-că ce aduce în viața noastră mângâ-ierea mântuirii lui Hristos. Așa-l numim noi când ne rugăm: ”Împărate Ceresc Mângâietorule.” Mântuitorul nostru Iisus Hristos îl compară pe Duhul Sfânt cu un râu de apă vie ce curge necontenit, din care cel ce se adapă se împărtășește din nepieri-toarea și Dumnezeiasca învățătură a Domnului. În această zi a sărbăto-rii, Iisus a stat între ei și a strigat: “dacă însetează cineva să vină la Mine și să bea” (Ioan 7,37). Cât de mult dorești să bei când ești însetat! Căci precum ai nevoie pe arșiță de apă, precum nu precupețești efortul de a da unui călător care bate la poarta ta un pahar cu apă ca să-și răcorească buzele și trupul, tot astfel când te cheamă Hristos să te adape din apa vieții, din izvorul harului ce curge din Trupul Său, nu sta la îndoială asupra oportunității chemării și a necesității adăpării. Este locul aici să acceptăm creștinește un fapt resimțit astfel în viața personală, ancorată în Hristos, cât și în învățătura Sfintei Biserici, că Duhul Sfânt ni S-a dat prin Iisus Hristos. Să ne aducem aminte cum glăsuiește în noaptea de Paște Sfânta Evanghelie: ”Legea prin Moise s-a dat, iar harul și adevărul a venit prin Iisus Hristos.” (Ioan 1,17.). Iisus Hristos vine în lume prin lucrarea Duhului Sfânt și lucrează în lume prin Duhul Sfânt. Încredințarea Sfintei Fecioare de către Arhanghelul Gavriil este că: “Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1,35.) Înțelegem că Duhul Sfânt îl face prezent în lume pe Cuvântul cel Veșnic al lui Dumnezeu. Duhul Sfânt îl face prezent de-a pururi în viața Bisericii pe Domnul Hristos după Înălțare la cer. Prin Duhul Sfânt înțelegem cum Mântui-torul este cu noi, deși S-a Înălțat la Tatăl așa cum ne asigura: ”Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului.” (Matei 28,20). Cu adevărat simțim zi de zi pre-zența Mântuitorului nostru Iisus Hristos în viața noastră, chemându-l în orice împrejurare, El dându-ne ajutorul pe care-l cerem. Către Hristos vin doar cei care “flă-mânzesc și însetează de dreptate; și numai aceia se vor sătura”, și “fericiți” vor fi. (Matei 5,6) Creștinul dornic de ajutorul lui Hristos nu va rămâne în lipsă spiri-tuală, ci Îi va căuta învățătura, dorind să se adape din ea spre spațiu spiritual permanent, cu absoluta trebuință cu care flămândul caută să mănânce și însetatul să bea, fără de care în-destulare riscă să moară de foame sau de sete. Dacă într-un pustiu, lip-sit de vegetație și de apă, moartea cuiva poate fi înțeleasă, în schimb nu este de conceput ca cineva să aibă izvorul lângă el, să-l aibă pe Hristos lângă el, ba încă chemându-l pe Nume și invitându-l necontenit, și el să refuze vrăjmaș, murind rușinos cu Hristos de față. Iisus a stat între ei și le-a strigat: „Dacă însetează cineva să vină la Mine și să bea”, ceea ce arată că Domnul nu silește pe nimeni, mântuirea fiind o opțiune absolut liberă. Domnul stă între toți oamenii și le strigă aceeași chemare „să vină la Mine”, așa încât răspunsul lor afir-mativ să însemne împărtășirea de darurile Duhului Sfânt, iar refuzul – orbirea sufletească. Unii vor întreba nedumeriți ca fariseii altă dată: ”Oare și noi suntem orbi? Iisus le-a zis: Dacă ați fi orbi nu ați avea păcate. Dar acum ziceți Noi vedem! De aceea păcatul rămâne asupra voastră.” (Ioan 9,40.41 ) “Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei. Și li s-au arătat, împărțite, limbi de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt.” Vuietul vestește coborârea Împăratului Ceresc, Duhul Sfânt, Mângâietorul. Duhul nu e foc, după cum nu e nici porumbel. S-a arătat la Iordan în chip de porumbel, dar acum se arată ca foc; la Iordan ca să închipuie neprihănirea și curățirea lui Iisus asupra căruia s-a coborât, iar aici ca să închipuie puterea înfo-cată, lumina și căldura. Putere care arde păcatul, dogoare care încălzește inima și lumină care luminează mintea. Duhul Sfânt a dat Apostolilor darul vorbirii în limbi ca prim dar, pentru că acesta era cel mai de trebuință în vremea aceea slujirii lor apostolice, dar a revărsat în ei darul facerii de minuni, darul profeției, darul înțelepciunii, al răbdării, al păcii lăuntrice, al credinței și nă-dejdii, darul dragostei de Dumnezeu și de oameni. Vorbirea în limbi a încetat, darul acesta a fost dat doar Apostolilor, mișcările sectare de astăzi care revendică acest dar ca încă fiind prezent este doar o iluzie, un amestec de cuvinte, susținute de o imaginație bolnavă. Celelalte daruri pe care le-au pri-mit Apostolii ne-au fost transmise de-a lungul veacurilor și nouă, pentru că Duhul Sfânt s-a transmis prin Taina Hirotoniei și este lucrător doar în Biserica Apostolică. Duminica Cincizecimii sau a Po-gorârii Sfântului Duh este sărbătoa-rea anuală a Pogorârii Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli, eveniment pe care ni-l istorisește Cartea Sfinților Apostoli, ea rămâne bucuria cea mai mare creștinilor. Duhul Sfânt de la ziua cea dintâi a lui Adam în Rai nu a mai avut ase-menea bucurie până în ziua Cinci-zecimii, când Dumnezeu Fiul i-a dat putința să lucreze între oameni cu deplina ei putere. La 50 de zile de la Înviere și la zece zile de la Înălțarea Domnului la cer, a fost trimis pe pământ în chip de limbi de foc Duhul Sfânt Mângâ-ietorul, a treia persoană a Preasfintei Treimi, “Care din Tatăl purcede”, cum mărturisim în Crez. El a fost trimis de către Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru a desăvârși opera de răscumpărare și mântuire a nea-mului omenesc prin jertfa Sa de pe Cruce. Mai înainte de patima Sa, Mântuitorul spunea ucenicilor Săi: „De mă iubiți, păziți poruncile Mele și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâ-ietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-l primească, pen-tru că nu-l vede, nici nu-l cunoaște. Voi îl cunoașteți, că rămâne la voi și în voi va fi. Nu vă voi lăsa orfani. Voi veni la voi…“ (Ioan 14, 15-18). În alt loc, Mântuitorul iar făgă-duiește Apostolilor, și prin ei tuturor celor ce vor crede în El, pe Duhul Sfânt, zicând: „Iar când va veni Mângâ-ietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine“ (Ioan 15, 26). Iar scopul trimiterii Sfântului Duh pe pământ ni-l descoperă Domnul nostru Iisus Hristos, zicând: „Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vor-bi de la Sine, ci câte va auzi va vorbi și cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi pentru că din al Meu ia și vă vestește vouă“ (Ioan 16, 13-14). Preot LUCIAN TACIUC Bilca

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: