Însuflețită dintr-un bănuț rătăcit prin codrii Ardealului și din metalul hărăzit clopotului bisericii din Costișa

O pasiune pentru istoria evocată de monede și medalii

GAVRIL LAVRIC (economist pensionar), humorean (cu obârșiile la Costișa) are, de zeci de ani, o mare pasiune. O pasiune pe care o cunosc mai ales cei care i-o împărtășesc, apoi cei care nu evită expozițiile, cei care nu citesc numai știrile… O pasiune pe care, de altfel, și-o întreține cu destulă modestie (mărturisim că abia după repetate – vreme de câțiva ani! – invitații, a încuviințat să povestească pe larg despre activitatea sa), deși apropiații săi știu cu câtă însuflețire vorbește despre piesele din colecția lui ori despre piese care marchează momente importante ale istoriei și culturii neamului.
 

Gavril Lavric este numismat (și membru activ al Societății Numismatice Ro-mâne, secția Suceava, din 1984), iar în colecția sa se află monede și bancnote din emisiile BNR (1864-2006) care au circulat pe teritoriul României, piese din emisiuni ale BNR cu caracter numismatic (comemorativ, aniver-sar), ordine și medalii româ-nești, plachete, insigne, pli-ante, fotografii, dar și monede și bancnote străine, carte ve-che, literatură de specialitate. Ține să precizeze că „în bi-blioteca familiei – soția, Vio-rica Lavric, acum pensionară, a fost profesoară de limba și literatura română – un loc aparte îl ocupă cărțile cu viața și opera poetului național Mihai Eminescu și cele de istorie, cu domnia lui Ștefan cel Mare și Sfânt”, că a par-ticipat, ca invitat, la toate ma-nifestările cu conținut istoric, cultural, artistic din orașul în care locuiește și că, în cadrul expozițiilor personale și de grup a expus „piese și carte cu Mihai Eminescu și Ștefan cel Mare și Sfânt”. Pentru va-loarea și numărul pieselor ex-puse în expoziții naționale, ju-dețene și de grup, i-au fost acordate diplome și premii. De asemenea, a primit diplo-me jubiliare, de recunoaștere a activității de numismat, din partea conducerilor secțiilor Suceava (15, 20, 25 și 30 de ani) și Botoșani ale Societății Numismatice Române și, spe-cifică dl Lavric, „m-a bucurat în mod deosebit Diploma jubiliară primită pentru par-ticiparea la manifestările pri-lejuite de comemorarea a 500 de ani de la strămutarea în locașul de veci a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare”. Un bănuț de argint, un bănuț purtător de noroc – …Așadar, dle Lavric, de unde pasiunea aceasta? – Ca fiu al unui român bucovinean care a participat în calitate de ostaș combatant în cele două războaie mondiale, m-am simțit atras de cunoaș-terea evenimentelor istorice, tocmai datorită povestirilor pa care tata mi le relata deseori. Când eram prin clasele mici, mi-a arătat un ban de argint, mic, pe care el îl păstra cu grijă și despre care spunea că i-a purtat noroc. Îl găsise prin co-drii Ardealului, era, pe atunci, recrut în Primul Război… – Mai există acel bănuț? – Păstrez piesa aceea, este prima din colecția mea. Și cea mai veche, datează de la în-ceputul sec. I î.e.n. (anii 35-25, e un dinar de tip roman re-publican care circulase în Da-cia). Evident, am identificat-o ca atare mult mai târziu… – Iar următoarele piese?… Cum a început să se contu-reze colecția? – Tot tatăl m-a ajutat să mai adun unele piese. Era prin noiembrie 1973 când biserica din Costișa avea nevoie de un clopot nou. Tata avea atunci 76 de ani, era consilier bise-ricesc și, pentru acel clopot, a adunat mai multe piese din argint, pentru cazanul topito-riei de la Întreprinderea Me-talurgică de Industrie Locală Rădăuți. Dar mi-a dat și mie două monede de argint, spu-nându-mi că-mi vor purta no-roc. Și este adevărat, căci ele mi-au adus pasiunea care îmi dă atâtea satisfacții și mi-au creat o relație strânsă și plă-cută cu istoria, literatura, cu personalitățile acestora, care, din păcate, în prezent, sunt marginalizate. Pasiunea este o stare afectivă deosebit de intensă și durabilă pentru cineva sau ceva… Ea m-a ajutat să devin colecționar. – Totuși, de la câțiva bă-nuți, fie ei și de argint, la o colecție este cale lungă. Chiar și eu am avut, cândva, câteva clasoare cu timbre, dar fila-telist n-am ajuns… – De-a lungul anilor am re-ușit să adun documente vechi, monede, bancnote, medalii, plachete, decorații, insigne românești și străine. Iar din momentul în care am devenit membru activ al Societății Nu-mismatice Române (SNR), îndrumătorul meu este dl Gheorghe Lencu, membru fondator al Societății Numis-matice Române. Am fost în-drumat și am colaborat în per-manență. Iar activitatea de nu-mismat mi-a dat posibilitatea să evadez dintre cifrele reci ale profesiei în istoria plină de evenimente. Am avut posibi-litatea, de asemenea, să cu-nosc oameni minunați din toa-te părțile țării. Am organizat și participat la expoziții per-sonale și de grup, am primit premii și diplome, am par-ticipat la simpozioane și ex-poziții naționale organizate de SNR, am scris despre numis-matică – fiindcă am dorit ca publicul din județul nostru (de altfel, din 1999, dl Lavric a semnat frecvent articole de profil în cotidianul Crai nou – n.n.), în special tinerii, să cunoască această activitate, să cunoască istoria, am prezentat comunicări… – La ce se refereau aceste comunicări? – „Ștefan cel Mare – Me-dalie din 1907, la 400 de ani de la trecerea la cele veșnice” (emisă de SNR la un an de la înființare”; la piesa inedită Or-dinul „Crucea de Aur pentru Merit cu Coroană”, ordin care i-a fost conferit lui Avram Iancu de către împăratul Franz Iosif, dar pe care Avram Iancu l-a refuzat. La centenarul SNR, din 23-34 octombrie 2003, la Academia Română – Cabinetul de numismatică din cadrul Bibliotecii, am susținut o comunicare despre activitatea Secției Suceava a SNR. În vara lui 2006, la Fălticeni, la Mu-zeul „Ion Irimescu”, am sus-ținut comunicarea „Regele De-cebal – 1900 de ani de la tre-cerea la cele veșnice”… Aș mai vrea să precizez că, recent, în preajma aniversării nașterii poetului Mihai Emi-nescu, la Editura Proxima, a apărut cartea, al cărei autor este col. (r) Ioan Dogaru, „Membrii Grupării Colecțio-narilor de Medalii, Plachete și Insigne Eminescu a Societății Numismatice Române”, unde mă regăsesc și eu, cu aprecieri față de activitatea desfășurată și față de medaliile Eminescu din colecția personală. – Care ar fi medaliile pe care le prețuiți cel mai mult? – Sunt „Mihai Eminescu 1909”, la 20 de ani de la trece-rea în eternitate, și „Ștefan cel Mare 1904”, la 400 de ani de la trecerea la cele veșnice. – Cum s-ar defini, în opi-nia dumneavoastră, numis-matica? – Pentru mine, numisma-tica nu este auxiliară istoriei, ci acea parte a ei care consem-nează în metal, pe monede și pe medalii, vârstele statelor lumii. Dovezile pe care le a-duce numismatica sunt gra-vate în metal, iar metalul are calitatea de a susține istoria, făcând nemuritoare chipuri de români legați prin toate fibrele de spiritul nostru național. Astăzi, numismatica a devenit o știință care poate și care tre-buie însușită printr-un studiu atent al literaturii de specia-litate, iar cunoștințele dobân-dite trebuie să fie valorificate spre binele umanității. * * * Începând din 1985 (la cel de-al II-lea Simpozion Național de Numismatică, Suceava), dl Gavril Lavric a avut/participat la peste 20 de ex-poziții personale și de grup: Gura Humorului, Suceava, Bo-toșani, Rădăuți, Bârlad (Pre-miul II la cel de-al XVI-lea Simpozion Național de Numismatică – Mihai Eminescu), Vaslui (Premiul III la Expo-ziția Națională de Numis-matică „Ștefan cel Mare – 500”, ocazie cu care a primit aprecieri din partea acad. Alexandru Zub și acad. Șerban Pa-pacostea), dar și la Chișinău (în 1999, la Muzeul Național de Istorie al R. Moldova, cu Mihai Eminescu și Ștefan cel Mare în numismatică), ca și la Brăiești (Cornu Luncii) sau la Școala „Samuil Isopescu” din Costișa… În calitate de membru al Societății Române de Numis-matică, a publicat în „Crai nou” texte despre și fotografii ale unor medalii emise de secția suceveană a SNR, dar și de alte secții, ca și de BNR. De exemplu, trei l-au avut ca subiect pe Ciprian Porum-bescu (o medalie jubiliară la 120 de ani de la aniversarea Societății Studențești „Arbo-roasa” de la Cernăuți, o mo-nedă de argint emisă cu pri-lejul aniversării a 150 de ani de la naștere și o medalie e-misă la centenarul trecerii în eternitate a compozitorului); altul s-a referit la persona-litatea lui Al. I. Cuza (cu o me-dalie emisă de Secția Suceava a SNR și de Muzeul Județean Suceava, în 1984, la 125 de ani de la Unirea Principatelor Ro-mâne); alte articole au vorbit despre Mihai Eminescu, Nicolae Bălcescu și despre medalii realizate pentru oma-gierea lor; nu-l uităm cel des-pre Avram Iancu, cel care a refuzat medalia „Crucea de Aur pentru Merit cu Coroană” a împăratului Franz Iosef, cu motivația: „Vreau ca mai întâi să se decoreze națiunea cu împlinirea promisiunilor”; un interesant articol a fost dedicat lui Nichita Stănescu (alături de medalia emisă de muzeul din Ploiești, la 60 de ani de la nașterea poetului; este unica medalie dedicată lui Nichita Stănescu, ea cuprinzând chiar un desen ala cestuia, încadrat de versurile: „Tristețea mea aude nenăscuții câini/ Pe nenăscuții oameni cum îi latră”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: