„Picătura de apă” ce a umplut paharul dușmăniei

Văzându-se singură și neajutorată, o bătrână de 83 de ani din oarșul Frasin (satul Bucșoaia), pe nume Victoria Ciofu, văduvă, urmașă de veteran de război, și-a vândut gospodăria, respectiv casa de locuit și anexele, plus terenul aferent, lui Solcan Pavel din localitate, cu obligația ca acesta să o întrețină tot restul vieții, să-i asigure cele necesare traiului, să o îngrijească în caz de boală, iar la moarte să o înmormânteze după obiceiul locului.

 

După autentificarea contractului de vânzare-cumpărare (cu clauză de uzufruct viager și întreținere), cumpărătorul a intrat de drept în stăpânirea imobilului, având consimțământul bătrânei să-i intabuleze dreptul de proprietate. Până aici totul e bine, fără probleme. Necazul a pornit (sau a început să și-l facă) ceva mai târziu chiar Pavel Solcan. Și iată de ce. Lângă casa bătrânei exista, aproape lipită de ea, din 1987 (cu 3 ani înainte de încheierea tranzacției de vânzare cumpărare), o bucătărie de vară a unui nepot de-al ei, pe nume Constantin Ciofu. Acest lucru l-a deranjat pe noul proprietar și a declanșat… războiul. O „luptă” grea, ce se poartă pe la diferite instanțe de mai mulți ani, un întreg tărăboi care a pus pe drumuri multă lume. Pavel Solcan a scris și a reclamat (din păcate numai dânsul înțelege ce așterne pe hârtie!), pe multă lume. De la inginerul cadastral, la avocat și judecători, pe care-i face albie de porci, acuzându-i în fel și chip. Întorcându-i pe față și pe dos documentele lăsate la redacție, s-ar putea crede că, în oarece măsură, omul are dreptate. Dar să vedem, mai întâi, ce reclamă dânsul. În primul rând îi impută vecinului că a construit bucătăria de vară fără autorizație, aspect care este perfect adevărat, deși acesta are doar o autorizație de reconstrucție a casei. În urma unei plângeri făcută la Primăria Frasin, la fața locului s-a deplasat viceprimarul Gheorghe Rusu și Iuliana Vodă, inginer cu probleme de urbanism la aceeași instituție, și au constatat că (cităm din răspunsul dat de Primărie peten-tului: „domnul Ciofu Constantin are construită bucătăria de vară din anul 1987, fără autorizație de construcție și fără a respecta Codul civil, respectiv articolele 612 – 615. Din declarațiile bătrânei Ciofu Victoria rezultă faptul că între cei doi a existat un drum de acces provenit din proprietatea sa, pe care Ciofu Constantin a amplasat bucătăria de vară. Din cauza acestui fapt, apele pluviale de pe acoperiș se revarsă pe casa ei. De asemenea, femeia este în imposi-bilitatea de a efectua lucrări de întreținere a casei. Comisia deplasată la fața locului propune rezolvarea celor arătate mai sus prin adresarea acestora la Judecătoria Gura Humorului”. Plin de ambiție, cu rost sau fără rost, Pavel Solcan a făcut plângeri la diferite organe, inclusiv Parchetul Național Anticorupție, că doar e la modă, chiar dacă acesta nu are atribuții în rezolvarea unor asemenea cazuri. Cerința sa este una și bună: „Pârâtul Ciofu Constantin să fie obligat să-mi predea terenul ocupat, să-i fie demolate construcțiile ridicate pe terenul meu și să se stabilească hotarul dintre gospodării”. Și a mai găsit reclamantul o „chichiță”. Vecinul său, Constantin Ciofu, și-a construit o fosă pentru evacuarea și stocarea apelor uzate prea aproape de locuința cumpărată. Lucru perfect adevărat și verificat de către Garda de Mediu Suceava, care, la începutul lunii martie a.c., a dispus măsurile cuvenite, iar pe data de 25 mai a verificat din nou care este situația la fața locului, constatând că ”apele uzate menajere provenite de la bucătărie vor fi stocate într-un bazin vidanjabil betonat, iar vechiul bazin situat în vecinătatea locuinței dv. va avea rol de cămin de vizită, care nu mai poate afecta veci-nătatea. Garda de Mediu – Comisariatul Județean Suceava, prin reprezentanții săi, va urmări modul de exploatare a rețelei de canalizare și bazinul vidanjabil, după finalizarea lucrărilor de execuție”. Deci, în privința fosei, lucrurile sunt clare, oricât de nelămurit ar părea dl Sol-can. Și în ceea ce privește apa de pe acoperișul bucătăriei, care îl „inundă” pe domnul Solcan, lucrurile sunt limpezi și clar precizate într-o hotărâre a instanței, din care spicuim: „În ceea ce privește servitutea de picătură a strașinei, din procesul-verbal de cercetare la fața locului încheiat de prima instanță (fila 23-24), rezultă că bucătăria pârâtului este prevăzută cu jgheaburi, astfel încât apa de pe acoperiș nu ajunge pe casa reclamantei, dispozițiile art. 614 Cod Civil fiind respinse.” Încâlcite sunt căile Domnului! Încâlcit ni s-a părut și acest caz, mai ales când ne-am străduit să înțelegem cât de cât din ceea ce Pavel Solcan a așternut pe hârtie. De altfel, Judecătoria Gura Humorului nu i-a dat dreptate. Și nici Tribunalul Suceava. Nu intrăm în alte amănunte, mai ales că nici măcar copia după Decizia nr. 445 din 6 aprilie 2006 nu ne-a fost lăsată, așa cum am solicitat, în întregime. Nedumirește însă un aspect: atunci, în anul 2000, când bătrâna a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a casei și terenului, cu modesta sumă de 20 de milioane de lei vechi, din care a primit 5 milioane, iar pentru diferența de 15 milioane cum-părătorul se obligă să o întrețină, acesta nu a văzut bucătăria cu pricina construită lângă casa ce-i devine proprietate de drept? Și dacă a văzut-o și nu i-a convenit, de ce a mai încheiat tranzacția? Ca să piardă timpul pe sălile instanțelor de judecată? Oare această neliniște creată la cei 83 de ani nu constituie o povară nemeritată pentru Victoria Ciofu? Ce zici, domnule Solcan?