Marfă de preț, dar fără valoare

Bucovinenii de la munte au parte în acest an de o recoltă bogată de mere. Pomii bătrâni de pe lângă casă, care au re-vărsat în primăvară cascade de flori, au rodit peste așteptări. Crengile grele se rup sub rod. Se întâmplă așa cam o dată la patru ani. Și, totuși, gospo-darii nu sunt prea bucuroși de recolta lor, pentru că nu au ce face cu ea…

 

Ecologice 100 la sută… Merele bucovinenilor au o mare calitate – pot fi conside-rate ecologice 100 la sută, pentru că la munte zona nu este poluată, dar și pentru că oamenii nu le aplică niciodată îngrășăminte ori tratamente. Nu fac asta special pentru că le-ar fi explicat cineva cum stă treaba cu culturile ecologice, ci pentru că pur și simplu nu își permit să plătească sub-stanțe de tratare și îngrășă-minte chimice. Cât despre apli-carea acestora, pentru că nu se poate face cu mătura și im-pune prezența unui specialist ale cărui servicii este firesc să fie plătite, gospodarii fără veni-turi mari nici nu se gândesc să o facă. Cel mult, pentru meri-șorii tineri pe care îi doresc crescuți mai viguroși și mai repede, gospodarii mai recurg uneori la câte o găleată de apă cu balegă de vacă ori cu dejec-ții de la găini, răsturnată la rădă-cină. Așa că bucovineanul de la munte rămâne la convinge-rea lui străveche că „mărul e lă-sat de Dumnezeu să facă mere, nu te întreabă și nu-ți cere”. …fără certificare Dar una e să fie fructul în cauză produs fără chimicale și alta e să fie recunoscut ca ecologic în acte… „Este adevărat că la producătorii mici și mij-locii din zonă merele pot fi considerate ecologice, dar oa-menii nu și-au certificat ex-ploatațiile ca să le poată vinde ca atare. În plus, dacă e vorba doar de micile livezi de pe lângă casă, cu 20-30 de meri, omul consideră că nici nu merită să ceri certificarea, pen-tru că taxa e destul de mare. L-ar costa 3-4 milioane de lei, iar el se gândește că trebuie să vândă mere câțiva ani numai ca să își scoată banii pe taxă. Pe lângă asta, obținerea de mere ecologice de calitate e mai dificilă decât la alte pro-duse, pentru că perioada de conversie e mai mare. Omul trebuie să aștepte cinci ani și trebuie să respecte strict în perioada aceasta niște reguli, ca să poată fi atestată produc-ția lui drept ecologică. Și toc-mai pentru că prevederile legale actuale i se par mai complicate, micul producător re-nunță sau își pierde răbda-rea”, ne-a spus directorul adjunct al OJCA Suceava, Geor-geta Dănilă. Prețuri de nimic În Occident, consumatorii bine informați au renunțat în ultima vreme la fructele și le-gumele „umflate cu chimica-le” și se dau în vânt tocmai după cele ecologice. Un kilogram de astfel de mere este cumpărat de englezi cu cel puțin echivalentul a doi euro, asta la chilipir vorbind. Tot englezii au dezvoltat un adevărat cult al grădinăritului ecologic, au cursuri de profil pentru orice sătean, orășenii își iau mici loturi la țară pen-tru că e la modă să grădină-rească și se realizează nenu-mărate emisiuni televizate de gen. Una din ele a fost preluată și de televiziunea națională, așa că săteanul din Bucovina cască gura la televizor ca să îi arate o doamnă englezoaică în „Grădina Raiului” despre ce e vorba cu agricultura ecologică și ce gustoase pot fi fructele și legumele produse acasă. Nu îi vine gospodarului nostru să creadă că oamenii de acolo își doresc să facă lu-crurile tocmai ca pe la el prin ograda din Bucovina și nici nu pricepe de ce acolo se pune preț pe orice pădureț ori stârpi-tură de buruiană, iar el nu poate scoate bani mai bunicei pe munții de mere roșii din grădină. Pentru că bucovinea-nul obține anul acesta doar 0,6 – 0,8 lei pe kilogramul de me-re culese cu mâna. Achizitorul mai face și mofturi la dimen-siune și culoare și îi spune clar că nu-i dă mai mult, „că nici merele de Voinești nu se vând acum decât cu un leu ki-lul, iar alea-s mere cu brand”. Alte vremuri, alte soiuri Mărul din grădina bucovineanului n-are „brand”. Că pe vremea bunicului, care l-a sădit cu lacrimi de bucurie în ochi când i-au venit pe lume Ionel ori Măriuța, nu se inven-tase. Dar mărul bunicului um-ple în fiecare primăvară grădi-na raiului Bucovinei cu mări de flori și face mere multe și pietroase, care rezistă o iarnă întreagă, iar pe la Crăciun se fac nespus de gustoase… Nu-s ele așa de frumoase și de mari întotdeauna, dar nici mai bu-ne ca astea n-a mâncat nimeni. Specialiștii sunt de părere că schimbarea soiurilor i-ar ajuta mai mult pe localnici să obțină în viitor produse cu adevărat ecologice, certifi-cabile și în acte. „Le recoman-dăm să apeleze la noi, să se consulte cu specialiștii noștri, să găsim împreună soiurile cele mai potrivite pentru zona lor, ca să planteze puieți ce își vor dovedi eficiența. Avem soiuri rezistente la boli și dău-nători, care rezolvă problema și nu mai necesită tratamente, așa că se poate face cu ele o exploatație ecologică. Vor primi toate îndrumările nece-sare și au tot sprijinul nostru oricând”, ne-a asigurat direc-torul Dănilă. Dar gospodarul bucovinean de la munte nu prea vrea nici să se despartă de mărul buni-cului. Până cresc puieții de măr recomandat, se gândește omul că i se lungește și lui barba de bătrânețe și că nu mai apucă să culeagă mere. Și dacă nici legea actuală nu îl ajută de fapt cu nimic, ba îl înfundă tot mai mult în hățișul biro-cratic, preferă să rămână cu merele lui cele vechi, scutu-rate pe jos și adunate de-a hurta în saci pe post de „căză-tură”, pe care nu va primi la centrele de achiziții decât 0,2 lei pe kilogram. O soluție – asociațiile Desigur că nu poate fi mul-țumit gospodarul de la munte să câștige doar 2-3 milioane de lei vechi pe an de pe recolta care îi rupea crengile pomilor. Și nici nu e bucuros de marea recoltă, dacă asta înseamnă că are doar o bătaie de cap în plus cu scuturatul și adunatul merelor fără preț din livadă. Ar vrea un preț mai bun, dar nu știe cum să îl obțină. Specia-liștii speră și ei în schimbări legislative care în viitor să îl avantajeze și pe micul produ-cător, iar pentru prezent consi-deră o soluție asocierea. „Sigur că dacă micii producători se asociază, liderul lor își va permite să trateze altfel cu firmele care fac achiziții. Îm-preună vor fi mai puternici și le vor fi respectate interesele mai ușor în relațiile contrac-tuale. Plus că își pot amenaja propriile standuri cu produse ecologice în piețe și au și din asta numai avantaje. Noi le recomandăm din suflet aceste asocieri și le spunem de fie-care dată ce perspective le oferă. Problema prețurilor mici nu e doar la munte în Bu-covina, ci în toată țara, iar deocamdată soluțiile pe care le întrevedem sunt cele pe care le-am enumerat și ținerea unei legături cu specialiștii în con-sultanță”, a adăugat directorul Georgeta Dănilă.