„Continuați să scrieți… Nu știu ce se va întâmpla cu voi!“

Seduși de invitația directoarei Concursului național de poezie “Nicolae Labiș” (ediția a XXXIX-a), poeta Carmen Veronica Steiciuc, membrii juriului (din nefericire, fără președinte, acad. Eugen Simion, care a trebuit, din cauza altor obligații, să revină la București) au vorbit duminică, la Mălini, înainte de anunțarea premiilor, despre creațiile din concurs, despre autorii acestora, despre firul trasat de Nicolae Labiș și de concursul ce-i poartă numele în literatura română…

 

> Universitarul sucevean Mircea A. Diaconu, prodecan al Facultății de Litere și Științe ale Comunicării din cadrul Universității “Ștefan cel Mare”, și-a amintit că, “în urmă cu peste 20 de ani”, a fost și el laureat al concursului (într-o ediție ce l-a avut președinte de juriu pe Laurențiu Ulici). N-a fost să rămână/să fie poet, dar a ajuns… critic literar. Tinerilor poeți de la Mălini le-a precizat că juriul decide (doar) asupra unei anume conjuncturi, astfel încât – am înțeles – succesul (sau insuccesul) într-o astfel de competiție literară este marcat de o doză variabilă de relativitate. “Continuați să scrieți… Nu știu ce se va întâmpla cu voi!” a fost povața sa, însoțită de un zâmbet. > Gălățeanul Andrei Grigor, gândindu-se la “producția” de autori de valoare, care, tineri fiind, au participat “la Labiș”, iar ulterior și-au găsit consacrarea, a spus, cu un apel la o “sentință” a lui Eugen Simion, că Nicolae Labiș nu este doar “buzduganul unei generații”, ci “buzduganul mai multor generații”. Dl Grigor a mai spus că este dificil de decis acum se sunt autorii pre-miați în concurs (douămiiști?, fracturiști?), dar a promis că le va propune masteranzilor săi texte premiate în concurs, pentru un exercițiu mai aplicat, mai nuanțat asupra lor. > Adrian Dinu Rachieru a făcut un apel la I.L. Caragiale: “greu afli român care, știind să citească, să nu vrea să scrie…”. Și a vorbit, din nou, despre “inflația” de scriitori, cărți, concursuri (de altfel, în ce privește concursurile literare de acest fel, în urmă cu vreo 15 ani, erau apro-ximativ 20 în țară; acum vor fi fiind vreo… 60 – n.n.), într-un context general în care destui dintre cei care scriu ar trebui “să nu uite să și citească”. Domnia sa a remarcat însă (cu satisfacție) că în poezia tânără actuală “unda vulgarofilă care a făcut ravagii în ultimii ani s-a mai tem-perat” și a ținut la rându-i să precizeze că “foarte mulți po-eți importanți au fost omologați prin Concursul «Nicolae Labiș»”. > Nemțeanul Vasile Spiridon i-a asigurat pe tineri că “din poezie nu se poate trăi” (chiar dacă unii dintre ei, de succes, ar putea avea acum iluzia că da, spunem noi, fiindcă un laureat al mai mul-tor concursuri poate câștiga câteva mii de lei noi într-un an – n.n.) și că, acum și în per-spectivă, “ceea ce faceți, faceți pentru sufletul vostru”. El i-a sfătuit pe laureați: “Labiș este și ar trebui să fie un mit. Cultivați-l!”.