Egalitatea dulăului din fabulă ?

Dacă nu parlamentarii, atunci cine să promoveze egalitatea de șanse dintre bărbați și femei? Asta n-are nici o legătură cu numărul femeilor parlamentar, ci numai cu privilegiile aleșilor noștri. După ce, anul trecut, și-au stabilit pensii de serviciu, senatorii și deputații s-au gândit la egalitatea de șanse în ceea ce privește vârsta de pensionare. Săptămâna trecută, ei și-au stabilit o vârstă proprie de pensionare, astfel că parlamentarii de ambele sexe se vor putea pensiona la 63 de ani, nu la 60 de ani femeile și 65 de ani bărbații, cum prevede Legea 19/2000 pentru oamenii de rând. Nici stagiul de cotizare nu este de 30 de ani pentru femei și 35 de ani pentru bărbați, ci de numai 30 de ani, indiferent de sex. Asta, cică, pentru că așa prevăd Directivele Uniunii Europene.

 

Oare tot Directivele UE le-au impus parlamentarilor noștri să-și stabilească și pensii de serviciu, care se calculează după modelul celor ale magistraților? Adică pensia aleșilor neamului să reprezinte 80 la sută din media veniturilor brute din ultimul an de activitate, dacă au trei mandate (diminuându-se cu câte puțin pentru două sau un mandat). Și mai sunt și privilegiile și drepturile prevăzute în Statutul senatorilor și deputaților, între care transport gratuit, pașaport diplomatic, indemnizație de șomaj pentru o perioadă de trei luni după terminarea mandatului. De ce să nu li se ia și lor în calcul, la stabilirea pensiilor, câștigurile realizate în toți anii de muncă, pentru că tot ar avea pensii mult mai mari decât oamenii de rând, ținând seama de veniturile grase din perioada de parlamentar? De ce egalitate de șanse numai pentru ei și nu și pentru noi, cei mulți? Pentru că și-au însușit foarte bine principiul egalității dulăului din fabulă!