Despre un jurământ uitat

„Știu doamnă că-l doare, dar aici se mai și moare”, se adresă medicul de serviciu de la Urgențe unei soții care-și adusese bărbatul acolo. Acesta avea dureri cumplite în piept și tensiunea 5, iar soția solicitase mai multă promptitudine din partea medicilor. Uimită de reacția celui aflat acolo tocmai ca să salveze vieți, femeia s-a uitat cu un gest reflex spre ecusonul respectivului medic. „Și ce dacă vă uitați?”…, a replicat acesta, dovedind că-l doare exact în… pix de pacientul care ulterior a fost diagnosticat cu „angină pectorală”, după ce, cu câteva luni înainte, suferise un infarct grav.

 

Citatul de mai sus e o replică reală dată, săptămâna trecută, în triajul Unității de Primire Urgențe de la Spitalul Județean Suceava. Nu o să vă las să ghiciți „interpretul”; vă recunoașteți spusele, domnule dr. Brădățan? Mulți pacienți s-au plâns ziarelor despre neplăcerile întâmpinate la UPU. De orele nesfârșite de așteptare, de vorbele răstite adresate, de uși trântite drept în nas. Șefii spitalului au motivat deseori ba că secția n-are aparatură, ba că n-are spațiu sau oameni. Acestei secții i se… pregătește însă ceva, în perioada următoare: reutilarea și modernizarea cu bani de la Banca Mondială. Avem speranța că, dacă tot se vor da deoparte dulapurile, paturile și tărgile învechite, dl dr. Brădățan își va găsi și hârtia cu Jurământul lui Hipocrate, uitată într-un colț prăfuit. Până atunci, îi amintim noi ultimul fragment: „Le voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile și mintea, și mă voi feri să le fac orice rău și orice nedreptate… Dacă voi respecta acest legământ fără să-l calc, fie să mă bucur pe deplin de viață și de meseria mea, pururi cinstit de ceilalți, iar dacă îl voi nesocoti și voi fi un sperjur, merit să am o soartă dimpotrivă”.